[lore86]

povestea parintele un lucru minunat:"uneori, in slabiciunea mea, ii spunem lui Dumnezeu ca nu mai pot, de ce mi-a dat tocmai mie o cruce asa grea.Dar la scurt timp a fost adus la manastire Misa( baiatul doar cu un picior-fara ambele maini si fara un picior). Atunci am inteles ca altii au o cruce mai grea ca mine si il rog pe Domnul sa ma ajute sa nu ma mai plang niciodata".

Un orfan, are grija de orfani. isi daruieste intreaga sa viata pe altarul jerfei pentru Dumnezeu si aproapele.

si acum lansez intrebare:care dintre noi, cei care suntem pe forum, avem dorinta(si asta implica sacrificiul personal, timp, bani) sa incepem actiuni de ajutorare a aproapelui?
dar va rog sa nu va voluntariati verbal, pe forum.
va rog ca acolo unde sunteti, sa incepeti munca voluntara.daca doriti.fata de semenul nostru.fara sa primiti nimic in schimb.poate doar un zambet nevinovat.sau poate nici pe ala
haideti sa plecam astazi cu ideea asta in gand:Doamne, vreau sa fac ceva pentru Tine si pentru Semenul meu.Ajuta-ma si arata-mi ce as putea concret sa fac pentru a fi de folos fratelui meu!
nu e nevoie de rapoarte, trambite...raportul se scrie sus...E nevoie de dorinta, de dragoste. concreta. nu vorbe.fapte!

Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!