poi vad ca avem de-aface cu ispitirea indelungata spre cele trei nebunii:
1) nebunia de inceput, adica sa cautzi Adevarul, pe Dumnezeu, dar facand pacate, experiind pacatul, cum a patzit Adam shi Eva, mandria shi necunoashterea transformate in pacate shi patimi
2)nebunia de mijloc, adica sa fii mandru, increzut, ingamfat, imbuibat, incapatzanat, necrutzator, ingandurat, bucurandu-te din pizma shi invidie de raul altuia, fiind in toate potrivitnic shi duhman Lui Dumnezeu invinovatzand pe Dumnezeu shi pe fratzi pentru orishice
3)nebunia cea de pe urma, cand te consideri pe tine ca fiind izvorul shi motivul Harului, ori ca tu ai merite mari pentru Harul primit, cand te regaseshti mereu pe tine ca avand merite shi ca atare eshti indreptatzit la a avea daruri duhovniceshti, indreptatzit la a emite pretentzii, recunoscandu-te shi regasindu-te pe tine in toate vredniciile de parca tu ai fi motivul pentru toate lucrurile bune, neatribuind binele ca fiind datorat Lui Dumnezeu ci tzie insutzi, prin fortzele shi puterea ta, neglijand meritele altora sau chiar furandu-le, calcandu-le in picioare, adica mandria shi cunoashterea dobandita transformata in minciuna shi denigrare, cand eshti increzut, ingamfat shi mincinos sadic, adica ai prins shi gustul placerilor inshelarii shi duhul mincinos al maririi de sine.
shi mai exista o nebunie, aia care le intrece pe toate, cand itzi pui nadejdea in altceva decat in Dumnezeu, in dracu de exemplu, sa te ajute idolii din ascuns sau cel rau cu gashca lui de bagabonzi shi vrajitori ... facandu-te tu chezash la faradelege shi la pacate, punandu-te ca shi prooroc mincinos ca nu se va intampla nimic shi dandu-te exemplu indraznind cele rele shi aratand ca nu patzeshti nimic... netzinand seama de judecata shi de moarte, adica facandu-te obiectul experimentului de a demonstra pe tine invartosarea, unde invartosharea vine de la virtutzi, adica transformarea patimilor shi pacatelor in virtutzi...
intr-un cuvant nebuniile respective se pot intzelege daca privim la cele 5 fecioare neintzelepte sau daca ne amintim cum spune CLD:
"Pleaca de la mine, sluga lenesa, care ai lucrat doar ca sa te imbogatesti cu pacate" caci o astfel de sluga lenesha este trimisa de la fatza Domnului ramanand sa se "distreze" prin frigul de afara in ashteptarea zilelor cand va fi definitiv cuprins in iezerul ce arde cu pucioasa...
shi mai e o nebunie una mititica ce se numeshte manie, shi una de termen lung, aia cand eshti plin de entuziastm shi de "fericirea" shi bunastarea ca eshti bolund/nebun shi ca nu-tzi pasa nemaiavand conshtiintza fricii poruncilor Lui Dumnezeu ci o conshtiintza desharta, a egoismului, aia pentru ca sa-tzi strangi bogatzia placerilor ce vin din patimi, shi sa te pui la adapost pentru zile negre adica sa le potzi avea mereu... deci inshelarea shi autoinshelarea desavarshita atunci cand ai pus botul la ispita shi nu mai vrei sa ieshi din ea, din prapastia in care te-a im-boldit duhul rau, ca nishte scorpii haituindu-te shi naluciferindu-tzi fericiri pana cazi in facerea de pacate fugind in bratzele pierzarii...
deci vezi cu ce avem de luptat?
cu noi inshine, apoi cu noi inshine ca aliat al dracului, apoi cu dracul shi cu ispitele intamplatoare, shi toate astea pentru ca nu avem conshtiintza cea buna, aia cand stam shi cu frica shi cu luare aminte in fatza Cuvantul Lui Dumnezeu care se vesteshte shi se implineshte...
dar mai degraba sa-L chemam pe Hristos sa lupte in noi shi sa ne desavarsheasca in rabdare prin Harul Sau... ca noi suntem inclinatzi doar la contrazicere, incapatzanarea infruntarii, ingamfarea laudarosheniei, facandu-ne mai degraba ca shi nishte razbunatori ai Lui Dumnezeu cand Domnul n-are nevoie de oameni pentru a se razbuna pe cei greshitzi, in loc noi sa cautam pacea de sus shi fericirea trairii binelui din Dumnezeu.
|