|
Dacă nu s-a întâmplat nici una din acestea, ci și Prea Fericirea Voastră și Papa ați rămas fiecare între hotarele sale, atunci cum se explică acțiunile pe care Prea Fericirea Voastră se îndărătnicește să le întreprindă? Cum este cu putință ca ereticul Papa să fie primul episcop al Creștinătății, iar Prea Fericirea Voastră al doilea? Când i-a numărat Biserica noastră pe episcopii ortodocși împreună cu episcopii eretici? Vorbiți limba scumpătății dogmatice și canonice sau cea abilă a fățărniciei diplomatice? Sunteți episcop sau diplomat? Cum este cu putință să se ridice pedepsele canonice ale Bisericii atunci când obiectul acestora (erezia) nu numai că continuă să existe, ci se mărește, se întinde în voie și se îngâmfă? Și dacă n-ar fi existat afurisiri împotriva papistașilor pentru schimbările pe care au cutezat să le săvârșească în Credință, ar fi trebuit ca astăzi să fie vestite prin hotărâre de obște a Bisericilor Ortodoxe, ascultătoare poruncilor răspicate și limpezi ale Sfintelor Canoane. Așadar, cum sunt ridicate și de ce?
Prea Fericite,
Se zvonește că acționați așa cum acționați, ca întovărășindu-vă cu Vaticanul cel lumește atotputernic să vă opuneți urletelor turcești prin strălucirea și puterea dată de alianța cu el și că procedați astfel pentru a sprijini Tronul cetății de scaun a împăraților de altădată, care este amenințat și se clatină în chip jalnic.Dacă acesta este adevărul, vă rătăciți și în deșert vă osteniți. Avem ca aliat pe Dumnezeu, Prea Fericite, da sau nu? Dacă da, atunci „unul va goni mii și doi vor muta zeci de mii”; atunci „și valuri dacă se vor scula, și mări”, mânia fiarelor turcești va fi mai neputincioasă decât pânza de păianjen; atunci „vor înflori și
se vor bucura cele pustii ale Iordanului”, iar „șchiopul va sări ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor”; atunci... o, atunci „înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu“!... De nu, atunci pentru ce „ne-am nădăjduit spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire”? Atunci, Prea Fericite, deja ni se potrivesc cuvintele prorocului:
„Vai celor ce se pogoară în Egipt pentru ajutor; celor ce se nădăjduiesc în cai și în căruțe pentru că sunt multe, și de călăreți mulțime multă, și n-au nădăjduit în Sfântul lui Israil, nici n-au căutat pe Domnul. Iar El înțelepțește a adus asupra lor rele și cuvântul Lui nu va fi în
zadar și se va scula asupra oamenilor răi și asupra nădejdii lor celei deșarte, spre om egiptean și nu spre Dumnezeu, spre trupuri de cai în care nu este ajutor; iar Domnul va pune mâna Sa peste ei și vor osteni cei ce ajută și toți vor pieri de sabie.”
Prea Fericite,
Mai bine să se dezrădăcineze istoricul Scaun al Constantinopolului și să se răsădească în vreo insulă pustie a mării sau chiar să se înece în adâncurile Bosforului decât să se întreprindă chiar și cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinților, ce strigă într-un glas:
„Nu este loc de pogorământ în cele ale credinței”.
Cele șapte sfeșnice ale Apocalipsei s-au stins de mult timp din pricina păcatelor noastre. Cele șapte Biserici Apostolești, Biserici care au avut cinstea cea înaltă de a primi Scrisorile din cer prin mijlocirea Văzătorului de cele cerești și insuflatului de Dumnezeu din Patmos, au lipsit de pe fața pământului. Iar acolo unde altădată se săvârșea Jertfa cea înfricoșătoare și se înălța Cântarea întreit sfântă, astăzi, poate, cântă „corbii de noapte”sau „dănțuiesc onocentaurii”. Și totuși. Mireasa Domnului n-a
murit. Biserica lui Hristos n-a pierit. Continuă, rănită și însângerată ca și întemeietorul ei, însă pururea vie și nebiruită, călătoria sa prin veacuri, luminând, încălzind, născând întru viață și mântuind. Așadar, ea nu va muri chiar de se va muta sau va muri Scaunul ecumenic. Nici un
ortodox nu dorește strămutarea sau moartea Scaunului ecumenic. Să nu fie! Dar, pe de alta parte, nici unul nu va jertfi pentru el o iotă sau o cirtă din Credința ortodoxă.
Luptați-vă pentru el din răsputeri. Nu numai că aveți dreptul, ci sunteți obligat să-l sprijiniți, Prea Fericite, pe cât vă stă în putere. Să jertfiți pentru el orice: bani, moșii, cinstiri, slave, odoare de preț, diaconi, preoți, episcopi, chiar și pe patriarhul Atenagora. Însă numai una să țineți, una să păziți, una să apărați, una să nu jertfiți: Credința ortodoxă! Scaunul ecumenic are preț și folos numai și numai când împrăștie peste tot pământul lumina cea dulce și neînserată a Ortodoxiei. Farurile sunt folositoare pentru a lumina celor ce umblă pe mare, ca să se păzească de stânci. Dar când lumina lor se stinge, atunci devin nu numai nefolositoare, ci și primejdioase, fiindcă se prefac în stânci chiar ele.
|