[dobrin7m]

De ce ne amintim de Dumnezeu doar cand avem necazuri? Aici e greseala si de aici vine gandul ca nu ne asculta. Numai la necaz fugim la El , la bucurii uitam de El. Nu trebuie noi sa dam Slava lui Dumnezeu pentru toate?
Asta este si la tine. De aceea acum nu il simti pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu te asculta.

"Domnul este aproape. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi. Când există asta, atunci totul există. Atunci sufletul este învăluit ca într-un
veşmânt... altminteri este golaş şi înfrigurat. Ce să-i faci, oamenii sunt neputincioşi.
Aha, aţi înţeles!... Domnul este gelos! Nimănui nu voi da slava Mea, zice El (Isaia 42,
8). Domnul cere exclusivitate deplină. Abaterea inimii este trădare, care este amendată. Cu cât
stăruie cineva mai mult în iubire, cu atât mai mare este reproşul pentru inima care se abate.
Orice risipire, orice alipire a inimii de altceva decât de Dumnezeu - totul se ia în socoteală şi
se pedepseşte." Sfantul Teofan Zavoratul

Intelege acum unde ai gresit fata Domnul si cere-ti iertare. Nu mai uita de El niciodata, mereu sa te rogi Domnului si mereu sa te lasi in voia Lui. Si El va avea grija de tine iar tu vei incepe cu adevarat sa Il cunosti. Atunci iti vei da seama ca nu are rost deznadejdea dupa lucruri efemere si trecatoare. Nu deznadajdui ca ai pierdut casa si masina, gandeste-te ca si altii au patit asta, ca si altii nu au case , nu au masini, si ca Domnul are grija de noi toti deci si de tine.
Nu conteaza averile pe acest pamant, conteaza comorile din cer. Dintr-acelea sa aduni. Un loc pe acest pamant randuieste Domnul si pentru tine. De ce incarci mintea ta cu griji prea multe? Incearca sa te linistesti in suflet, sa pui nadejde la Domnul, curat cu inima. Si toate se vor schimba. Invata un lucru. Lucrarea Domnului nu se simte dintr-o data. Gata acuma cer , acuma da. Nu. Trebuie oleaca nevointa. Oleaca rabdare. Oleaca iubire. Ia-le pe acestea toate si impleteste Domnului o rugaciune curata. desprinde-te cu inima de cele pierdute, ca daca nu te desprinzi, nu il vei simti pe Domnul.
Fa randuiala crestineasca in viata ta, cauta un dohovnic, spovedeste-te, linisteste sufletul, nu mai reprosa sotului nimic din cele trecute, nu te mai agata de cele trecute. Uita. Si ridica privirea la Domnul. Altfel ai sa pierzi si linistea familiei. La ce bun, cine e vinovatul la cele intamplate? Toate sunt incercari. Treci peste ele cu bine, cu rugaciune, si da slava Domnului pentru toate.
Si atunci va veni si jobul si toate se vor aranja cu voia Domnului.

Te intrebi ca nu raspund prietenii si nu stii de ce. Pai ai uitat ca ei traiesc in duhul lumii? Si ca atunci cand esti la necaz te uita? Nu trebuie sa fi trista si necajita pentru asta. Ca nu ai pierdut prieteni. Ca nu erau prieteni. Prieten iti este Domnul, tu doar trebuie sa il primesti. Poate ca ce ti s-a intamplat a trebuit sa se intample ca sa te intorci la Dumnezeu. Judecatile Domnului nu le stim noi. de aceea mai repet: da slava Domnului si bucura-te ca poate aceasta este salvarea si vindecarea sufletului tau. Stii cum se vindeca sufletul? Uite ce spune Sfantul Teofan Zavoratul:

"Astfel, căzuţi fiind, Domnul ne va tămădui în lăcaşul Său de vindecare - Biserica... Nu
trebuie, deci, să ne gândim la mângâieri... Bolnavul are nevoie când de o tăietură, când de o
cauterizare, când de plasturi... Sunt procedee dureroase, iar mângâierile vin după însănătoşire...
Dar, cum sănătatea deplină ne este făgăduită doar pentru viaţa viitoare, pe seama celei
prezente ne rămân doar durerile şi truda. Să ne nevoim cât de cât! E lungă, oare, viaţa de
acum?... Cealaltă nu are sfârşit. Dar dacă nimerim de-a stânga... ce va fi? Vom plânge în
hohote şi vom striga, dar zadarnic. Mai bine să ne trudim puţin aici în curtea milostivului
nostru Stăpân şi a Domnului, decât să pătimim acolo..."

PS. Desprinde-ti mintea si gandul de lucrurile pierdute, si indreapta-le spre Dumnezeu.
Doamne ajuta!