Incerc sa destind atmosfera, decat trist si posac mai bine nitel haz de necaz.
Un ascet din cel ce nu se spala niciodata se ruga intens in pustie: "Doamne, curateste-ma! Doamne curateste-ma! Doamne curateste-ma!" Soare torid, amiaz de vara secetoasa, niciun pic de nor pe cer, niciun pom unde sa se puna omul la umbra, ascetul nostru transpira abundent dar se ruga in continuare: "Doamne, curateste-ma! Doamne curateste-ma! Doamne curateste-ma!"
Deodata izbucneste din senin o ploaie abundenta. Brusc omul nost' schimba placa: "Doamne, da-mi o umbrela! Doamne, da-mi o umbrela! Doamne, da-mi o umbrela!"
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
|