[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Ti-am scris ceva mai sus , ca o atentionare :
" Observ cum ii urmăresti postarile lui Culai , si cum aduci in discutie în mod obsesiv pe Rafail Noica .
Inainte erai obsedat de de Părintele Boca :)
Ai un orizont duhovnicesc extrem de limitat , si cum prinzi o brosură, sau un google , repeti până la exasperare acelasi autor si aceleasi informatii, până gasesti ceva "noutăti " :))) "
N'ai priceput nimic si nici n-ai cum , atât te duce mintea si nimic mai mult :)

Păi face aceeaşi greşeală ca Rafail Noica. Şi acesta aduce în discuţie în mod obsesiv pe Sofronie Saharov. Iar acesta pe Siluan şi aşa mai departe, până la Hristos.
De ce e aşa ciudat ca o inimă îndrăgostită să aducă mereu în discuţie pe cel iubit sau/şi preţuit? Nu este, oare, nevoia sinceră a celui care iubeşte pe părintele lui?

Unii oameni au nevoie, cel puţin până la o vreme, să aibă ca un fel de centru al cugetării şi iubirii lor pe un învăţător. Apoi, cu vremea, din raţiuni ştiute doar de Dumnezeu, ei pot fi oarecum "eliberaţi" din dependenţa de cel care îi ajută să se nască, să devină. Presupun că asta se întâmplă şi cu fratele Simpllu şi cred că e un lucru foarte bun, firesc.

Ucenicul e legat organic, prin fire nevăzute, zămislitoare, de maestrul lui.
Oricine a fost ucenic şi/sau maestru cunoaşte bine aceste lucruri.