[CristianR]

„Ne aflăm astăzi în Duminica a doua după Paşti. Observaţi, nu întâia, ci a doua, pentru că a Paştilor este “Cea una, împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, sărbătoare a sărbătorilor”, cum e preamărită în cântările pascale. Şi nu ziua întâi este corect, ci cea una, a Învierii – unică, unită în taina ei cu cea una a creaţiei, a începutului zidirii. De aceea, în calendar, numărătoarea duminicilor de la Ziua Învierii până la Cincizecime începe cu ziua duminicii: Ziua cea una a Învierii, Duminica a doua după Paşti ş.a.m.d. Numai după Dumnica Tuturor Sfinţilor se ia numărătoarea obişnuită, în timpul obişnuit al Creaţiei.”

După ce în Noaptea Învierii părintele ne-a atras atenția că cine nu-L simte pe Hristos nu este viu, o nouă chemare la înviere ne face acum:

„Vrem noi cu adevărat să simţim viaţa şi învierea lui Hristos? A rânduit Dumnezeu să se întipărească în noi viaţa şi învierea, prin orice cuvânt al Evangheliei. Apoi şi prin rugăciunea noastră. Căci dacă în cuvântul Evangheliei Dumnezeu ne vorbeşte nouă – şi El a vorbit mai întâi – în rugăciune Îi vorbim noi lui Dumnezeu. Iar în Trupul şi Sângele Lui, în Tainele Lui şi trupul nostru se împărtăşeşte de viaţă. Aşa se lucrează propriu-zis în noi învierea şi viaţa. Acesta e adevăr al tuturor adevărurilor, nu e doar o părere. Acesta e lucrul dumnezeiesc. Aşa să primim cuvântul, înscriindu-se în noi, devenind trup în noi. Trupul nostru să devină trup al lui Dumnezeu-Cuvântul.”

„Gândiţi-vă la proorocia lui Iezechiel, când vede câmpul de oase şi aude glasul îngerului: “Învia-vor, oare, oasele acestea?” (Iezechiel 37, 3). Parcă ne strigă nouă: Învia-vor oare inimile voastre din nesimţire? Căci nesimţirea, cum au zis Părinţii, e moartea sufletului înainte de moartea trupului. Or, când auzi cuvântul Paşte, când auzi “Hristos a Înviat!”, să te simţi trezit, căci, o dată mai mult trebuie spus, pentru noi a înviat Hristos, nu pentru El. Învierea e minunea noastră. Am spus-o şi altă dată: Moartea pe cruce e minunea lui Dumnezeu, dacă vreţi, neobişnuitul din Dumnezeu. Pentru că în Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om, e Dumnezeirea cea veşnică, nemurirea cea veşnică; iar ca om, este trup luat din Fecioară, deci fără păcat, şi nu era în El sămânţa morţii. Pentru că moartea e plata păcatului. Aşadar, El a luat moartea noastră şi, precum Adam a schimbat starea de jertfă, de comuniune cu Dumnezeu în moarte, Fiul lui Dumnezeu ia moartea lui Adam şi a noastră şi o transfigurează în jertfă, care duce la înviere. Învierea pentru noi.”

Audio aici.