Citat:
În prealabil postat de Sanduu
Buna tuturor scriu acestea pentru a va spune despre mine si despre viata mea si sa va cer un sfat...Inca din copilarie sint o persoana timida si de cind ma tin minte nu am prea avut prieteni in rindul fetelor si aceasta ma doare, fiindca as vrea mult sa am pe cineva alaturi pe care sa iubesc si sa fiu iubit, din acest motiv ca sint singur adesea am o stare de tristete in suflet, am avut parca ginduri sa incep a face cunostinta cu toate fetele laolata si poate se va primi ceva, mi se pare adesea ca sint foarte urit si de aia sint singur si poate asa si e, insa alta data vad in oglinda ca parca nu sint chiar asa urit... Am unele ginduri sa plec la manastire deoarece in lume singur asa nu vreau sa traiesc, poate chemarea mea in viata este la manastire? citeodata mi se pare ca acolo ar fi locul meu...
Va rog sa ma ajutati cu sfat ce ar trebui sa fac ? CE sa fac ca sa fiu fericit ? ca sa am bucurie in inima? Ce ar trebui sa fac ca sa am si eu o prietena, poate cineva a mai fost in locul meu... Mersi anticipat si va rog nu ma judecati sever...
|
Pai, draga Sanduu, te-ai uitat in oglinda gresita! Adevarata oglinda sunt ochii prietenului sau ai aproapelui. Acolo vezi imaginea ta adevarata. Cauta aproapele, cauta prieteni si uita-te in ochii lor. Nu fugi in manastire ca sa cauti singuratatea, nici macar linistea, daca n-ai gasit-o mai intai in tine. In manastire vei gasi ASCULTAREA, care e cea mai grea jertfa. Sa nu crezi ca oricine o poate duce. Cauta aproapele, cauta prieteni, cauta un duhovnic ...
Har, smerenie si jertfa de sine.