In ce priveste ipoteza vinei atribuite evreilor se pare ca realitatea istorica este putin mai complicata decat este infatisata in Biblie. Intr-unul din documentarele despre viata lui Iisus care au fost difuzate cu ocaziia sarbatorii Pastelui au fost dezvaluite elemente care arata ca desi in esenta prezentarea vietii Mantuitorului in cele patru Evanghelii se conformeaza adevarului istoric, episodul implicarii romane a fost intr-un fel rescris tocmai prin presiunea ideologiei dominante in perioada stapanirii Palestinei de catre imperiul roman. Documentarul probabil ca exprima initierea unei miscari de reanalizare a realitatilor din vremea lui Iisus si de reconstituire a adevarului istoric. Este interesant modul in care se foloseste examinarea logicii care sta la baza unui context istoric si se demonteaza unele realitati considerate paradigmatice ceea ce deschide calea spre rasturnarea unor prejudecati perpetuate veacuri de-a randul. De exemplu este analizat traseul carieristic al guvernatorului Palestinei, Pontiu Pilat care il dezvaluie pe acesta ca fiind contrar portretului biblic ce il infatiseaza ca un om drept dar slab, ezitant care nu reuseste se se impotriveasca preotilor evrei, si ca fiind in fapt un caracter dur, o persoana marcata de ambitie si lipsa de scrupule si care tocmai in virtutea acestor ‘calitati’ a ajuns sa fie numit guvernator in Palestina, o zona ostila stapanirii romane si dificil de controlat.
Aceeasi analiza dezvaluie cum Iisus a fost victima unei conjuncturi istorice nefavorabile si cum acesta se afla la mijlocul unor tensiuni ireconciliabile intre idealul de eliberare al poporului sau si proiectele imperialiste ale imperiului roman. Se pare ca soarta istorica a lui Iisus a fost dictatata de fapt nu atat de nemultumirea unor preotii evrei conservatori care nu intelegeau finalitatea traditiei si nu puteau face saltul spiritual spre recunoasterea Sa ca Mesia, ci de imperativele care conditionau stapanirea romana. Intelegerea conceptiilor care stau la baza ordinii romane care este o ordine esentialmente seculara si a relatiei cu religiile popoarelor cucerite explica si evenimentele care au condus la uciderea lui Iisus, felul in care este perceputa relatia dintre Iisus si evrei precum si ruptura artificiala intre Iisus si poporul din care face parte.
In cazul imperiului roman religia era subordonata unui ideal istoric si unor considerente politice ceea ce explica toleranta religioasa (manifestata si prin incorporarea unor elemente din religiile acestora in religia de stat a imperiului) care conditiona posibilitatea controlarii unor popoare cultural si ideologic atat de diferite. Asa cum imperiul promova toleranta religioasa din ratiuni politice faptele sau personajele care erau suspectate ca ar constitui o amenintare la adresa stabilitatii imperiului roman trebuiau reprimate fara mila. Problema este ca in existenta Sa istorica Iisus este perceput ca o figura ambivalenta si contradictorie si daca El se auto-defineste strict in termeni spirituali ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mesia si stapan al imparatiei vesnice ‘Imparatia Mea nu este din lumea aceasta’ (In 18:36), perspectiva seculara a imperiului face ca acest conducator spiritual sa fie interpretat ca o figura politica subversiva care aduce atingere autoritatii romane.
In fapt, prin impactul asupra maselor largi de oameni Iisus reprezenta un pericol serios pentru stapanirea romana in regiune si un guvernator roman al acestei provincii care era perceputa ca un focar de turbulente nu ar fi tolerat o figura carismatica si potential subversiva. Cu atat mai mult Pilat din Pont care nu se dadea in laturi de la cele mai mari cruzimi nu ar fi acceptat niciodata sa acorde posilitatea de gratiere unei figuri controversate si sa lase la alegerea populatiei gratierea lui Iisus sau a revolutionarului Barabas. De fapt este atestat ca acesta a fost rechemat la Roma in urma reclamarii violentei sale excesive si a inabusirii unor revolte prin crucificarea foarte multor oameni. Intransigenta stapanirii romane este vizibila nu numai prin Pilat din Pont care desi in cele din urma cazut in disgratie poate fi vazut ca un guvernator roman tipic ci si prin inabusirea ulterioara a revoltei evreilor condusi de revolutionarul Shimon Bar Kochba. Oricum este intersant cum examinarea logicii politice si de cucerire a stapanirii romane impune reconsiderarea scenariului uciderii lui Iisus si a atribuirii raspunderii pentru aceasta fapta.
Pentru oricine citeste cu buna credinta Noul Testament este suprinzator si greu de crezut ca poporul in care Mantuitorul se naste si in care infaptuieste atatea miracole si care il primeste la Ierusalim ca pe un Rege sau Imparat si il recunoaste ca Mesia ar fi sustinut cu atata inversunare cu foarte putin timp dupa acest episod condamnarea Sa in fata unei stapanirii straine careia ii era ostil. Aceasta rescriere este vizibila si in insertia acelui blestem care sugereaza felul in care ii este simbolic impus poporului evreu sa isi asume vina pentru uciderea unei figuri care este asimilata ca fiind conducatorul lor spiritual (si din pacate istoria dovedeste puterea cuvintelor de a transfoma realitatea si faptul ca blestemul nu a fost doar simbolic): ‘A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit!; Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea.; Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!’ (Matei, 27:23-25). Rescrierea arata atat puterea detinuta in acea perioada de imperiul roman cat si constiinta stapanitorilor romani de atunci a realitatii ca Iisus este intr-adevar cine afirma ca este, revelatia faptului ca El reprezenta Mesia, Fiul lui Dumnezeu si astfel constiinta gravitatii crimei comise.
De fapt se poate spune ca existenta istorica a poporului evreu este o extensie a celei a Mantuitorului si ca acestia au contribuit si ei prin suferinta fara vina la intelegerea mesajului divin despre viata de aici ca o cale morala spre a dobandi imparatia vesnica prin cautarea lui Dumnezeu si a binelui si prin invingerea raului din afara noastra dar si mai ales a celui dinauntrul nostru.
|