Soarele luminează spre jos, spre pământ iar Luna spre sus, spre stele. Noi vedem Luna ca fiind luminată de Soare nu direct ci prin reflexie din oglinda plană a suprafeței apelor de jos ce sunt așezate ca straturile peste mări și peste pământul ieșit din ape. Luna nu se învârte, pământul nu e glob și nu se învârte, soarele nu se învârte! La eclipsa solară, Soarele și Luna formeză o sferă perfectă, și preț de o clipă nu mai există Lumină de la cei doi luminători. La
eclipsa de lună cu siguranță
nu pământul se interpune între Soare și Lună cum au născocit „savanții” gLumii ci este un efect al depășirii graniței, astfel se poate observa cum din pricina ieșirii din unghiul de reflexie, lumina de la Soare apare dinspre partea cealaltă și se reflectă iarăși din oglinda plană după momentul culminant, din aceiași oglindă plană. Apusul și Răsăritul Soarelui sunt efecte vizuale, care se datoreză unghiului de refracție a razelor prin medii diferite, căci Soarele și Luna nu apun și nu răsar niciodată și nu schimbă distanța față de planul denivelat al pământului și mărilor ci doar se apropie și se depărtează de locul unde ne aflăm noi având și o mișcare spre lateral ce dă naștere anotimpurilor. Dacă se depărtează suficient de mult în timpul unei zile, nici o rază de lumină nu mai ajunge în zona noastră din pricina unghiului de refracție și se instalează noaptea. Iar noaptea, ceea ce vedem pe boltă sunt steluțe mici și multe luminate de Lună și care reflectă lumina spre noi în jos, sau poate că există și stele luminoase care ard și ele asemenea Soarelui. Dar toate stelele sunt mici, căci jumătate din toată Creația este sub Cer, adică aici la noi, deci deasupra Cerului este jumătatea cealaltă.
La potopul de pe vremea lui Noe, s-au deschis izvoarele adâncului și jghiaburile Cerului și astfel s-a strâns atâta apă de s-au acoperit cei mai înalți munți. Căci omul nu mai avea Credință ci au ajuns numai trupuri și toată născocirea și visarea și închipuirea îi era spre rău. Își furau unii altora averile pământești și apoi și le apărau unii de alții uitând complet de Dumnezeu și necrezând timp de 40 de ani cât timp s-a auzit Toaca lui Noe care lucra în pustiu la Arcă.
Explicația e simplă: Dacă s-ar interpune un corp între suprafața luminoasă a Soarelui și Lună atunci ar trebui să avem în zona luminată a lunii, o vizibilă descreștere a strălucirii, adică o micșorare treptată deoarece tot mai puține puncte strălucitoare din suprafața soarelui ar vedea direct Luna. Lucru care nu se întâmplă ci luna are o strălucire constantă în zonele unde ea este luminată.
Deci Luna și Soarele și Stelele vor pierde o treime din lumina lor.
Și greșala explicaționiștilor gLumii „științifice” provine din faptul că ei au considerat Soarele punctiform dar Soarele fiind o SUPRAFAȚĂ incandescentă, deci o putem asimila cu multe becuri dispuse pe o suprafață circulară, și ar fi trebuit să apară vizibil efectul scăderii treptate a strălucirii pe zona luminoasă a Lunii întrucât se acopereau tot mai multe becuri. Deci efectul eclipsei de lună nu se poate explica prin interpunerea „globului” Terra între Soare și Lună.