[viviana]

Buna ziua. Nici nu stiu cum sa incep minunea intamplata...am mai postat in trecut , dar vreme de 2 ani si Dumnezeu mi-a incercat credinta si puterea. Sunt o persoana ce isi creste copilul singura, de aproape 13 ani. Dar Dumnezeu inaintea mea ca mama a avut si are grija de el...
Anii 2008,2009,2010 frumosi aveam un serviciu foarte bun , plecam in pelerinaje foarte des eu si baiatul alteori cu prietene , o viata frumoasa ma ales de cand il descoperisem pe Dumnezeu ...frumos si fara griji totul...in anul 2011 in vara are loc reorganizarea institutiei si in 3 zile, ne-am trezit dati afara in urma unui concurs ciudat, aproximativ niste zeci de oameni din mai multe structuri...stupoare generala, deruta, durere...efectiv nu realizam ce mi se intampla...dar greul si calvarul abia acum incepea. Am intrat in somaj, mi-am gasit de munca temporar la o firma la un patron , si am castigat in instanta suspendarea ordinelor de eliberare din functie ...iluzia a durat 6 luni atat, ne-am intors la serviciu, ceea ce a fost o gura de oxigen pentru afundarea cumplita care avea sa vina.
Toate demersurile noastre au fost inutile ,nu s-a uitat nimeni in dosarele noastre, afara cu noi definitiv...nimanui nu i-a pasat ca eram o mamam singura unic intretinator de familie...Orasul mic, locuri de munca ff putine si f prost platite caci aveam si o rata in banca nu f mare dar suficient de stresanta pentru o femeie fara venituri...si singura. Am lucrat ocazional pe perioade de cate 3 luni la diversi patroni , dar ultima angajare pe perioade determinata a fost cumplita...la o firma unde patronului efectiv ii facea placere sa chinuie angajatii...lucram mult in afara orasului , era iarna in niste conditii inimaginabile, cica faceam munca de birou in niste hale imense pe malul Dunarii in niste containere amenajate drept birouri unde temperatura era de 5 grade maximum. Scriam cu manusi in mana si la calculator la fel imi inghetau mainile si orice ai fi pus pe tine nu era de ajuns . Asta in conditiile in care ma trezeam la 5 dimineata ca sa fiu acolo la ora 7, si plecam noaptea la ora 19 seara din zona aceea inghetata si fara mijloace de transport.Patronii stiau la ce ora termin , aveau masini se serviciu in fata halelor puteau sa dea un sofer sa ma duca pana in oras, dar aceia voiau doar sa chinuie oamenii, si multe alte umilinte la care am fost supusa acolo...Cred ca numai Bunul Dumnezeu m-a aparat, de caini , de oameni rai sau alte accidente. Ajungeam acasa plangand la ora 20, 21 , inghetata si flamanda...
Totul a culminat cand in urma unui control tatal meu a fost diagnosticat cu cancer la stomac si ficat si a trebuit operat de urgenta la Fundeni. Mai erau 10 zile pana se termina contractul meu la aceasta firma de cosmar, cand mamam mea m-a rugat sa ma duc ca insotitoare la tatal meu ca nu avea cine sa aiba grija de el in spital ea neputandu-se duce pe motive de sanatate , urmand sa ramana ea cu coopilul acasa...A fost ca o eliberare din acel calvar indurat acolo.
Mi-am luat concediu neplatit pe motive temeinice urmand ca in zece zile sa se incheie contractul de drept.
Am plecat la Bucuresti, tatal in faza critica, f grav era dupa operatie , slabit anemiat, hranit cu sonda, dar bine ca eram alaturi de el eu si cu matusile mele care nu puteau sta zi si noapte ca mine.
In acest timp ma rugam foarte mult mai ales Sfantului Nectarie sa il salveze pe tata, m-am dus la Manastirea Radu Voda, am luat ulei sfintit am fost si la un Sf Maslu si il ungeam zilnic cu ulei de acolo. A fost f grav, nu putea sa mearga avea dureri mari, ni l-au dat acasa cam peste o luna.Acasa alta durere metastaze la coloana, dureri mari , in tipete, medicamente opiacee...
Bunul Dumnezeu a randuit sa aud despre radioterapie si sa ii aduc preotul acasa la spovedit si impartasit, si rugaciunea sa nu inceteze in casa noastra.
Incet incet si-a revenit au inceput sa scada durerile de la radioterapie si de la Sf impartasanie el a inceput sa se roage de unde era un ateu, si el si mama mea, lucrurile au inceput sa fie bune..dar pomenit la Sf MASLU SF LITURGHIE , impartasit si cu rugaciunea pe buze mereu.
In tot acest rastimp situatia mea era f critica, imi doream sa muncesc dar nu gaseam nicaieri iar daca dadeam concursuri pe functie publica toate posturile erau date... luam note f mari la interviu si al scris ceilalti luau maximul....cu cateva sutimi cat sa ma intreaca...lacrimile mele nu s-au oprit timp de 2 ani....copilul meu a suferit odata cu mine . Eram atat de ispitita ca cei din familie imi spuneau, chiar si mama mea: ,,-De ce te rogi atat, la cine te rogi tu nu vezi ca Dumnezeu nu te ajuta?,Unde e Dumnezeu? de ce tii atata post?( caci tin si eu si copilul toate posturile),, Atata durere strangeam in suflet ca la un moment dat m-am intins pe pat si am spus ca eu nu vreau sa mai mananc de suparare, spuneam Doamne mai bine am iei acum nu ma mai chinui atat, ia-ma la tine odata sa se termine!!! eram disperata dar numai baiatul meu cat de mult ma incuraja si ma sustinea el mi-a dat putere impreuna cu parintele Duhovnic si spovedania si impartasania pe care o luam. Imi stergeam lacrimile si am spus ca eu de Maica Domnului nu ma las si de sfintii dragi merg inainte am zis ca daca o fi sa nu mai am nimic imi ramane Dumnezeu si atat, compromisuri nu am facut niciodata, am zis fie ce o fi.
Ai mei ma ajutau cu bani si traiam la limita decentei...erau momente cand numai Bunul Dumnezeu ne dadea darurile sale, un ajutor de la fosti colegi, tatal copilului mai imi trimetea cativa banuti , dar nu am fost lasati de izbeliste.
Cand am vazut ca tatal meu se simte mai bine am cerut sfat de la parintele duhovnic sa plec in Bucuresti sa imi caut de lucru caci aici nici o sansa. Dumnealui mi-a dat binecuvantarea , am gasit un post undeva foarte bine si am inceput sa invat temeinic.
Era concurs de o luna de zile, cu legislatie multa dar asta imi place mie sa fac sa invat si sa acumulez mereu, am facut acatistul Sfantului Duh in fiecare dimineata, Acatistul Sf. Nectarie, Sf. Efrem cel nou si Noaptea Paraclisul al 2-lea al Maicii Domnului, caci ma culcam foarte tarziu si de stres si din cauza invatatului.Baiatul meu mereu imi spunea:- Mami , un post e al tau, nu uita Dumnezeu nu te lasa! O fosta colega din Sibiu , un om extraordinar, mi-a spus ca imi plateste ea drumul dus intors pana la Bucuresti! Asadar Dumnezeu a trimis ingeri in ajutorul meu...multi. Am fost si m-am rugat inainte de examen la Radu Voda la Sf Nectarie, am fost si la Parintele Ilie Lacatusu , si aici s-au rugat pentru mine prietenii si parintele duhovnic.
A sosit si ziua examenului , si eram pe gradul meu 12 pe loc...emotii mari , subiecte grele sinteza...am stiut foarte bine 4 din ele si am luat primul punctaj la gradul meu...La interviu am luat cu brio, inainte de a intra am simtit cum Maica Domnului ma acopera cu Sfantul sau Acoperamant , si am intrat cu bine pe un post minunat intr-o institutie minunata unde nici nu visam vreodata!!! Intamplare sau nu voi incepe noua slujba chiar de 1 octombrie de Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului.
Nu va fi usor ne vom muta in Bucuresti , dar cu ajutorul Domnului ne va fi bine stiu si simt asta.Sunt foarte fericita si nu voi putea sa multumesc vreodata minunatilor Sfinti si Maicii Domnului, iar rugaciunea nu se va opri. Niciodata sa nu deznadajduiti in puterea si Mila Domnului mai devreme sau mai tarziu ne da darurile Sale....Slava lui Dumnezeu pentru toate!