Exista in cartea lui Ezechiel un pasaj foarte interesant, in capitolul 14. O parte din batranii lui Israel vin in fata proorocului.Scopul cel mai probabil pentru care venisera era sa auda un cuvant din partea Domnului, sfaturi trimise prin proorocul Sau, sau chiar voia Sa.La prima vedere era un gest pios, de oameni credinciosi care dadeau senzatia ca doresc sa-si pastoreasca poporul cu intelepciune, dupa Legea lui Dumnezeu.Acesti batrani nu erau oricine,erau persoane cu influenta, cu autoritate, cu putere de decizie, lideri in poporul lor. Trezeau respect si ascultare, se presupunea ca sunt un model.Toate acestea doar in teorie caci, de multe ori, spoiala straluceste foarte convingator.

Dumnezeu intervine foarte direct in naratiune si arata o alta realitate profetului:acei oameni isi purtau idolii in inima, erau ahtiati dupa sursa pacatelor lor, poate bani,poate putere,poate alte tentatii.Cert este ca au venit in fata Domnului perfizi, nu ca niste drepti cu o inima sincera, ci ca niste ipocriti,cu dorinta si de a insela aparentele si poate si pentru a iscodi cum se impaca voia Domnului cu caile lor.Cel mai probabil si-ar fi dorit sa concida voia Lui cu pacatul lor caci ce proba mai convingatoare poti da in fata poporului tau decat o confirmare a Domnului pt caile tale? Dumnezeu intreaba retoric daca acesti oameni ar merita un raspuns,ei fiind straini de Dumnezeu si datorita perfidiei si ipocriziei lor meritand o lunga tacere,pentru ca nu-L poti face pe Dumnezeu garantie a cailor tale pacatoase,nu-L poti manipula.Totusi Dumnezeu le da un raspuns,dar nu cel pe care l-ar fi dorit ei,sau la care s-ar fi asteptat.Dumnezeu ii cheama la pocainta,la lepadarea de idolii lor,la sinceritate si inchinare adevarata.

Si Dumnezeu nu se opreste aici ci mai arata un aspect,ca Cel pentru care sufletul uman nu are secrete.EL arata ca daca proorocul ar fi dat un sfat,ca venind de la Domnul,el ar fi pierit la un loc cu prefacutii idolatrii care venisera la el.Multi poate s-ar mira auzind asta dar Dumnezeu cunoaste natura umana si stia ca proorocul sau, evreu fiind si el,cu slabiciuni,poate ar fi fost tentat sa le dea un sfat ca unor drepti,sa fie mai bland,poate chiar mai permisiv.Sau poate proorocul sau,nerealizand realitatea,ar fi dat un sfat prin care l-ar fi pus pe Dumnezeu in situatia de a fi partas pacatului,de a fi paravan la intentiile murdare ale unor oameni lipsiti de sinceritate.Dumnezeu nu a permis asta si a explicat si motivele Sale,foarte direct si chiar aspru.Dorinta Lui era simpla: oamenii sa nu se mai abata de la EL,sa nu mai umble cu inselatorii,sa nu-si mai poarte idolii in inima,incercand sa para ceea ce nu erau.Ei trebuiau sa fie poporul Lui si EL trebuia sa fie Dumnezeul lor dar nu oricum si nu dupa caile lor pacatoase si lipsite de sinceritate,ci dupa voia Lui, asa cum le-o aratase in mod clar.

Cu toate ca Dumnezeu arata ce masuri va lua,teribile,EL arata ca isi va pastra oameni ai Sai, fii si fice iar cei care ii vor vedea vor intelege diferenta dintre ei si cei prefacuti si pacatosi,si vor intelege dreptatea lui Dumnezeu.Nu vor fi dintre cei veniti la prooroc,dintre acei puternici ai zilei,ci urmau sa fie poate dintre cei nenominalizati atunci dar pe care ii stia Dumnezeu,care erau credinciosi precum cei din primul psalm biblic.