Citat:
Īn prealabil postat de florin.oltean75
Se spune ca poate da sfaturi,
doar cel ce a agonisit comoara altruismului,
adica se bucura cand cineva se bucura,
fie ca acel cineva se imbogateste in stiinta, materialiceste sau in duh.
Cand cel ce da sfatul sfaturi este stapanit de placerea de a arata ce stie,
sfatul nu intra in inima ascultatorului.
|
Propun sa completam subiectul cu partea care inchide cercul, ca e vorba de comunicare, in afara careia devine mai putin important daca mai da cineva sfaturi...
Deci important e si cel ce cauta sfat; daca omul e insetat dupa o indrumare, ia sfatul chiar si de la regele ingamfatilor (unii sunt plini de ei dar zic bine ce zic), dar daca are inima impietrita sfatuitorul poate fi chiar Dumnezeu ca tot nu conteaza.
De fapt cred ca tocmai chestiunea asta e centrala in toata Scriptura, ce crezi?
Am totusi o retinere (de fapt o mare indoiala): cum vine asta sa dai sfaturi? Nu e mai nimerit sa marturisesti despre tine? Ce simti, ce gandesti, ce cumpanesti etc. Mie imi pare ff discutabila pornirea asta dupa sfaturi si sfatuitori.
Zicea cineva ca sfaturile sunt facute ca sa nu se respecte.
A da sfaturi imi pare o ispita teribila.
Zic si eu...