Cauza si Rostul Bolii (1)
http://vorbeintelepte.wordpress.com/...ostul-bolii-i/
In momentul nasterii, fiecare om trebuie sa se astepte la o seama de neputinte si lipsuri. Suferinta fizica este universala, nimeni nu poate scapa de ea.
Dar cum ar putea un om sa primeasca cu bucurie boala si neputinta?
Pentru un necredincios, acest lucru este de neinteles. Pentru el, insusi gandul ca Dumnezeu ingaduie suferinta este respingator; el vede orice tip de suferinta ca un rau in sens absolut.
Fara ajutorul Revelatiei dumnezeiesti, omul nu poate intelege cauza si scopul suferintei. Multi oameni se grabesc sa caute un remediu medical, crezand ca boala este un produs al hazardului sau al intamplarii.
Pacatul este o incalcare a Legii dumnezeiesti, un act de tradare fata de iubirea lui Dumnezeu pentru om. Oamenii gandesc in mod firesc ca faptele bune trebuie rasplatite, iar cele rele pedepsite. Insa Dumnezeu nu este razbunator, El este un iubitor desavarsit, iar dreptatea lui nu are nimic de-a face cu standardele juridice omenesti.
Domnul le-a spus dinainte ucenicilor ca in lume vor avea necazuri. De aici trebuie sa intelegem ca tristetea si suferinta sunt ingaduite de Dumnezeu in timpul vietii pamantesti pentru adevaratii Lui robi si slujitori
(Episcopul Ignatie Brancianinov)
Dintru inceput nu a existat suferinta, nici boala, nici moarte. Omul era strain pacatului, necazurilor, grijilor si nevoilor firesti
(Sf. Simeon Noul Teolog).
Dar atunci cand omul a fost ademenit si inselat de catre diavol, Dumnezeu s-a apropiat de om, asa cum se apropie un doctor de un bolnav, pentru a-l indrepta si a-l face mai bun si nu ca un judecator care urmareste sa-l faca sa plateasca pentru fapta lui. Omul, faptura, cedase ispitei de a fi ca si Dumnezeu, cazand in pacatul neascultarii. Acesta, primul pacat, a adus cu el suferinta, boala si moartea, dintr-o ratiune indreptatoare a Doctorului ceresc: pentru ca omul sa invete chiar din firea sa ca nu mai trebuie sa primeasca niciodata gandul de a fi ca Dumnezeu
(Sf. Ioan Gura de Aur). Asadar, pacatul naste raul, iar raul naste suferinta.
Viata pamanteasca (vezi cartea :Sensul creatiei de ieromonah Mihail Stanciu ) este data omului pentru ca acesta sa o foloseasca pentru mantuirea lui, adica sa depaseasca moartea si sa treaca la viata
(Episcopul Ignatie Brancianinov). Pentru aceasta, toate din aceasta lume trebuie sa le privim ca pe niste umbre trecatoare si sa nu ne lipim inima de nimic, deoarece cele vazute sunt trecatoare, iar cele nevazute sunt vesnice
(Sf. Ioan Gura de Aur).
Singura nenorocire adevarata din aceasta viata este a-L supara pe Dumnezeu. Pe El nu-l intereseaza cat de batrani suntem atunci cand ajungem inaintea judecatii Lui, ci daca ne-am pocait; pentru El nu conteaza daca am murit de vreun atac de cord sau de cancer, ci daca
sufletul nostru este in stare de sanatate.
De aceea, nu trebuie sa ne infricosam de nici o nenorocire omeneasca, ci doar de pacat; nici de saracie, nici de neputinte, nici de ocari, nici de rautatile altora fata de noi, nici de umilinte, nici de moarte
(Sf. Ioan Gura de Aur).
Boala poate fi un semn al grijii lui Dumnezeu pentru noi, iar desfatarea raiului se da numai celui ce accepta suferinta. Toate ostenelile sau greutatile, fie ca ni le impunem noi sau ni le trimite Dumnezeu, sunt niste suferinte menite sa zdrobeasca mandria si bucuria sanatatii dobandite prin iluzia autosuficientei de sine si a autoindumnezeirii
(Sf. Ambrozie).
Atunci cand sufletul este bolnav, de obicei nu simtim nici o durere, dar daca se intampla ca trupul sa sufere doar putintel, facem toate eforturile sa ne eliberam de boala si de durerea ei. [COLOR=red]De aceea, Dumnezeu pedepseste trupul pentru pacatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul sa primeasca vindecare. [/COLOR]Hristos a facut acelasi lucru cu slabanogul atunci cand a spus: “Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca nu cumva sa-ti fie si mai rau!” Ce invatam de aici? Ca boala slabanogului fusese pricinuita de pacatele lui
(Sf. Ioan Gura de Aur).
[Invatatura Sfintilor Parinti despre boala (8, pag. 5-18)]