[Mosh-Neagu]

Iata un topic deosebit. Si totusi ciudat in mare masura, daca vorbim de... atitudine. Pai sa ne gandim: mergem pe strada si ne intalnim cu o persoana pe care o simpatizam fara nici un motiv, fiindca "simtim" ca avem aceleasi trairi si acelasi Dumnezeu deasupra. Deasemenea la dentist, in autobuz, in magazin si chiar la biserica. Vedem acele persoane, poate stim, poate nici macar nu stim cum se numesc, dar ne sunt dragi pur si simplu, si multumim lui Dumnezeu pentru ca ni se pare ca prin ei, El chiar lucreaza in fiinta noastra. Apoi ajungem multumiti acasa, si intram pe forum pentru a mai schimba o idee sau a vedea ce mai e nou. Si totusi, cineva ne agaseaza prin mesajele sale, sau devine prea sincer si-si marturiseste pacatele, iar noi, crestinii prin care noi insine recunoastem ca lucreaza Dumnezeu, devenim dezgustati dintr-o data, gata de atac, ne descoperim mult deasupra acelor persoane pe care acum le privim cu suspiciune si cu o superioritate nedisimulata, ba uneori cu o rautate fatisa. Dar nici nu ne dam seama ca de fapt suntem tot noi. Noi cei de pe strada, anonimii oarecare, prin care Dumnezeu pune un gest, o privire, o lacrima.
La prea multi dintre noi, exista o fatarnicie atat de profunda incat nici chiar Dumnezeu nu o poate scoate, fiindca se loveste de indaradnicia noastra. Fratilor, nu mi-o luati in nume de rau, dar multora dintre noi ne lipseste dragostea si mai ales iertarea neconditionata. A judeca pe cineva, implica acea calitate de a fi "uns" judecator. Culmea, tocmai cei "unsi", privesc pacatosul cu o asa blandete, incat nu se poate ca dragostea lui sa nu-l schimbe pe acel om dintr-un pacatos, intr-un slujitor al lui Dumnezeu. Astazi, in urma unui link dat de fratele Cezar, am vazut un film: "Procesul lui Dumnezeu" (God on Trial). Il recomand cu toata caldura, desi aparent se adreseaza doar evreilor. Finalul filmului este magistral, dar si "procesul" in sine, este o tema cu totul inedita care ar trebui sa ne trezeasca pe toti din egoismul nostru, cum ca am fi "mai indreptatiti" in fata lui Dumnezeu si ca meritam mai mult. OMULE, iubeste si fa ce vrei. Nu de acea iubire perversa si egoista e vorba, ci de bunul simt al omului simplu si umil, dar demn, si care sa nu schimbe aceasta interpretare a dragostei lui Dumnezeu dupa cum ii cade lui bine!