Citat:
În prealabil postat de Moroco
In post n-ar trebui sa ne gandim ca postim ci ar trebui doar sa ne rugam si sa lucram uitand de mancare si bautura cat mai mult posibil. Cand iti amintesti ca postesti fie nu mai faci altceva decat sa ”postesti” veselindu-te ca nebunul ca te omori, fie iti aminteste mereu de timp si incepi sa iti omori timpul iscodind la fete frumoase, dezgolite ca doar e primavara si cu ingrijorare prefacuta cautand cu ochii tot timpul la ceas numarand minutele si asteptand zilele si orele cand ai voie sa manci de post sau e dezlegare. Uitati si alungati gandul sau pofta de bautura, de lichide sau de apa. Postul cat mai uscat va fereste de mersul des la toaleta unde se produce multa spurcare oricat ai fi de ”mare” calugar.
Principalul e sa dobandim umilinta, ascultarea, smerenia smerita, micsorarea de sine a sufletului vesnic si bineinteles cautam prin rugaciune si post depietrificarea inimii, strapungerea ei prin atentiea la suferinta celor pe care ii iubim adica sa simtim prin durerea pentru ei imbunatatirea inimii ca sa vina in ea iubirea lui Dumnezeu si sa poti darui din interiorul tau mila din belsug si mangaiere curata celor mai mici si mai saraci impreuna cu un cuvant bun sau ceva neinsemnat! Inima blanda si miloasa e un mare dar de la Dumnezeu mai ales cand esti serios si ai lepadat inaltarea de sine cinica, indrazneala si rasul, sarcasmul si batjocurirea de sfinti. Pe ceilalti din jur trebuie sa-i iubim astfel incat sa ascundem de ei ca sa nici nu stie ei ca noi ne rugam sau postim pentru ca sa nu le ingradim libertatea totala tarandu-i in silnicie prin santaje emotionale si ar trebui sa nu ne laudam astfel incat sa nu stie nimeni din lume ca avem o relatiei ascunsa cu Dumnezeu. Cand insa vine vremea marturisirii atunci e frumos sa nu va rusinati ca sunteti crestini sau drept credinciosi ortodocsi care prin exemplul propriu (smerenie si lucru) sunt datori sa calauzeasca spre Dumnezeu si pe cei din jur. Eliberati-i de voi insiva si de orice aluzie sau apropou prin care doriti sa impuneti sa faca mai micii ceea ce faceti voi insiva si nu iscati certuri cu mai marii vostrii reprosandu-le ca ei nu cred sau nu fac.
Deci nu va fie frica sa uitati de mancare si bautura-apa lepadand trufia si o sa vedeti ca Dumnezeu va va darui sa va hraniti cu Har facand voia Sa. Calugariti-va viata dar nu trebuie sa va aratati peste tot starea calugareasca pentru a va lauda sau pentru a impune altora ceva. Cei din jur trebuie sa se simta liberi deplin fara sa se simta obligati prin ceva sa faca ce faceti voi ca jertfa sau slujire lui Dumnezeu.
In post e importanta o veghe, o paza si o cenzura interioara dintro minte nesmintita care nu te insala si nu te tzepuieste mintind fara sa ai habar. |
Sa invatam si de la textele sacre cum se tine postul care smereste sufletul vesnic si strapunge inima:
Isaia Capitolul 58
1.
Strigă din toate puterile și
nu te opri,
dă drumul glasului să sune ca o trâmbiță,
vestește poporului Meu păcatele sale și casei lui Iacov fărădelegile sale.
2. În fiecare zi
Mă caută, pentru că
ei voiesc să știe căile Mele ca un popor care
făptuiește dreptatea și de la legea Dumnezeului său
nu se abate. Ei
Mă întreabă despre legile dreptății și
doresc să se apropie de Dumnezeu.
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să
ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da,
în zi de post, voi vă vedeți de treburile voastre și asupriți pe toți lucrătorii voștri.
4.
Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul își
smerește sufletu său?l Să-și
plece capul ca o trestie, să se
culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post,
zi plăcută Domnului?
6.
Nu știți voi postul care Îmi place? - zice Domnul.
Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor.
7.
Împarte pâinea ta cu cel flămând,
adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol
îmbracă-l și
nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău
El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire,
10. Dacă
dai pâinea ta celui flămând și tu
saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei.
11.
Domnul te va călăuzi necontenit și în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale și vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălța clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune și vei fi numit dregător de spărturi și înnoitor de drumuri, ca țara să poată fi locuită.
13. Dacă
îți vei opri piciorul tău în ziua de odihnă și
nu-ți vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci
vei socoti ziua de odihnă ca desfătare și vrednică de cinste, ca sfințită de Domnul, și
vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletnicești cu treburile tale și fără să mai vorbești deșertăciuni,
14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruință pe culmile cele mai înalte ale țării și te voi bucura de moștenirea tatălui tău Iacov, căci
gura Domnului a grăit acestea.