Am venit în București în 1979. Eram copil. La început nu mi-a plăcut. Era după cutremur și se construia masiv. Se ridicau cartiere muncitorești mari și urâte.
De altfel, cartierul în care am locuit atunci nu-mi place nici acum (Berceni).
Dar pe măsură ce timpul a trecut am descoperit multe locuri care puteau fi iubite: Floreasca, 1 Mai, Titulescu, unele cartiere de case; nu neapărat selecte.
Trecând acum prin cartiere pe care nu le-am mai văzut de ani buni, văd o schimbare în bine. E, parcă, un pic mai civilizat, mai curat, spații verzi îngrijite. Se construiesc case. Cele mai multe frumoase. Se dărâmă case vechi, cu istorie.
Numărul copiilor a scăzut drastic; numărul animalelor de companie a crescut.
Generațiile care l-au populat masiv în anii dinainte de Revoluție încep să îmbătrânească și să se așeze. Dacă va fi lăsat să îmbătrânească frumos, Bucureștiul are șansa să devină din nou un oraș iubit.
|