Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Pe Dumnezeu l-am cunoscut apofatic, mai tarziu dupa alti 4 ani de alternari de negatie , sau pozitivism. Si calea a fost treptata prin simtiri. Am pornit de la zero, golindu-mi creierul de toate nebuniile din alte religii pe care le citisem si pe care le lasasem sa imi influienteze gandirea. Si treptat apoi Dumnezeu mi s-a descoperit, mi-a dat intelesul naturii, a animalelor, a lumii inconjuratoare, a preotilor, a sfintilor, a toate treptat. Si am primit o sete de cunoastere nemaigraita, vroiam sa citesc totul intr-o clipita. eram ca un insetat si flamand.
Nu am sa uit niciodata ziua cand l-am simtit pe Dumnezeu prin Duhul Sau. 3 zile am fost ca intr-o stare de beatitudine, toate aveau alt inteles, parca imi vorbeau copacii si animalele, toate aveau alte culori, cerul avea alta stralucire iar eu eram fericita pana la extaz. Iubeam luna , stelele, copacii, furniciile, viespile, albinele, eram ca un om beat de fericire. Din acea clipa am spus: Dumnezeu exista si nimeni si nimic nu ma va face sa spun altfel.
|
Asa sper sa ajung si eu intr-o zi as spun ca tine: ''Dumnezeu exista si nimeni si nimic nu ma va face sa spun altfel''
Asta e telul care ma mai anima si in El imi pun toata speranta, pt ca din ce-am citit, daca il am pe El, nu imi mai trebuie nimic. Si sper ca sa-l simt asa cum zici tu: ''eram ca un om beat de fericire''. Beat de fericire voi fi si eu dupa ce il voi simti si eu in suflet si voi sti ca este acolo si ca merita sa imi duc crucea pt ca rasplata mea va fi in ceruri, chiar daca aici pe Pamant va fi numai chin. Asa voi avea puterea sa rezist pana la capat, numai cu ajutorul Lui si cu certitudinea ca toate se vor termina cu bine si suferinta nu e in zadar.