În prealabil postat de laurastifter

Primii creştini ştiau să trăiască şi să moară pentru Dumnezeu, iar contrastul dintre credinţa lor profundă, autentică, înflăcărată de iubire şi credinţa noastră teoretică este... mai mult decât evident. Ei I se închinau lui Dumnezeu în catacombe, nu în catedrale; Îl mărturiseau nu prin teze de doctorat pe teme teologice, ci prin întreaga lor viaţă şi, de foarte multe ori, prin moartea lor martirică.Primii creştini credeau în Hristos nu pentru că acestea erau principiile doctrinei la care aderaseră, ci adeziunea la învăţătura de credinţă se datora iubirii lor profunde şi necondiţionate faţă de Hristos Care, aşa cum s-ar exprima teologul rus contemporan Paul Evdokimov, este "singurul argument al existenţei Sale" şi "unicul criteriu al adevărului Său".În faţa prigonitorilor, creştinii primelor generaţii ştiau să spună: "că dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceea a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii" (Rm14, 7-9); "dar cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă" (Flp3, 7); "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?..." (Rm8, 35).Să ne dăruiască Domnul tuturor credinţa şi dragostea acelor creştini, pentru ca şi noi să trăim în veşnicie în bucuria comuniunii cu El şi unii cu alţii!