[Dr. Victor Ardeleanu]

Julieta, da. I-au făcut acatist, i-au făcut tropar, i-au făcut condac. Acum a ieșit o carte foarte legată de părintele, numită ,,Cărarea”…
„Cărarea împărăției”…
Părintele Ioanichie Bălan:

Ați auzit de cartea aceea? În care spune și lucruri științifice și teologice și biologice. „Cărarea”…. I-o tipărit-o ea, ea i-a tipărit-o.
Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele Boca, păcat de el. A fost un om inteligent, cu suflet bun,
Părintele Ioanichie Bălan:

Prima dată…
Părintele Arsenie Papacioc:

foarte pregătit, mare pictor, dar, Părinte… căzuse în forma aceasta a proorociei… cândva… și a sfințeniei și a intrat duhul ăsta al mândriei… El, sfințiile voastre erați foarte mici…
Părintele Ioanichie Bălan:

Nu, nu țin minte…
Părintele Arsenie Papacioc:

și eu eram mic. Și înainte de a mă duce la mănăstire auzisem nu știu ce… era o mișcare în studențime…
Părintele Cleopa Ilie:

Da, da, da…
Părintele Arsenie Papacioc:

Și eu m-am dus la el… la Sâmbăta… era curentul acesta arsenist, foarte puternic.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, în numele lui, da…
Părintele Arsenie Papacioc:

M-am dus la el, pentru că voiam să plec la mânăstire și voiam o binecuvântare. Și când m-am dus acolo la Sâmbăta m-am dus foarte greu, străin… nu prea cunoșteam. Nu eram așa un om de tupeu să-mi fac loc. M-am dus după adresă. Și stând la masă era acolo stareț un părinte Serafim. Mult m-am folosit de părintele Serafim, nu de Arsenie, de Serafim m-am folosit.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, Părintele Serafim Popescu…
Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele Arsenie era la o masă fără așternut pe ea… cam lățimea asta… așa… eu aici și el aici, că era într-o vineri și se luase masa și mi-a pus și mie ceva. Și Arsenie Boca și-a pus mâinile așa… Niște ochi albaștri, puternici… la mine așa… fix…. Eu când am văzut zic: vezi de treabă, domnule. Eu nu eram prost, eram băiat citit… într-un fel… Ce înseamnă antimandarul[1] acesta? să nu-l… L-am simțit. Cât era de puternic curentul despre el, pentru mine, zic, gata. Și nu mi-a mai trebuit… Mi s-au întâmplat niște lucruri de o mare trăire pe care am avut-o eu acolo. A vrut să vină către mine că eram într-o margine de pădure. S-a întors din drum. Eu m-am rugat mult la Dumnezeu să nu vină… Nu știa lucrarea mea. Am plecat la mănăstire. Mi-am văzut de treabă.
… A trecut o vreme și noi am condamnat ce a făcut el. Mai întâi de toate a fost arestat.

Părintele Ioanichie Bălan:

A fost arestat?
Părintele Arsenie Papacioc:

A fost arestat pentru că făcuse niște proorocii cu rușii. Că vin rușii, că vin comuniștii, că nu știu ce. Ăștia nu l-au cruțat. Și el în închisoare s-a lăsat și de preoție și de călugărie. S-a eliberat din închisoare, a rămas civil și s-a ocupat de pictură la un preot de la marginea orașului București. Era un mare pictor, să știți.
Părintele Ioanichie Bălan:

Talentat…
Făcuse Belle-Arte, pe lângă teologie…
Și… împreună cu Julieta. Cine este Julieta? Era un curent foarte puternic în România, cu arsenismul, mai ales la București. El era la Sâmbăta. Când te duceai acolo era cel mai mare har dar să-ți întrebi privirea cu el. Îți dai seama…

Părintele Ioanichie Bălan:

Doar cu privirea…
Părintele Arsenie Papacioc:

Julieta era o studentă ambițioasă pe care am cunoscut-o când am plecat la mănăstire.
Părintele Ioanichie Bălan:

Bucureșteancă?
Părintele Arsenie Papacioc:

Era studentă la Teologie, colegă cu Antonie (Plămădeală). Nu știu de unde e ea. Eu m-am dus la facultatea de Teologie, acolo. Și am vorbit cu studenți. S-au bucurat când le-am spus că plec la mănăstire. Și m-au condus până la poartă Antonie Plămădeală, care era și el student, și Julieta. N-am primit nicio alintare, nu nimic: Domnilor, am venit să vă văd. Așa am cunoscut-o eu pe Julieta… Acum, când s-a ivit arsenismul și astea toate… s-a dus și Julieta la Sâmbăta. Dar, cum era în interior voluptoasă și să i se dea atenție, plină de ea… nu i-a dat nimeni nicio atenție acolo. Era lume multă, studențime care era deja în grațiile lui Arsenie. Arsenie, alintat, trecea de colo până acolo… privit. Și asta ce a făcut?… S-a aruncat în apa care era acolo. Era apa adâncă, putea să se înece, săraca.
Părintele Ioanichie Bălan:

Un act de sinucidere?
Părintele Arsenie Papacioc:

E… a simulat că… [sinuciderea, n.n.] A sărit lumea, că era lume multă… a scos-o… Sigur, Părintele Arsenie, la astfel de caz, a intervenit, [a întrebat-o, n.n.]: «Ce-ai făcut?… ». Și așa, dăscălind-o, au rămas în intimidate, în mare intimitate [accentuează A. Papacioc, n.n.] … Plecau în pădure împreună… Și, Julieta, a reușit să-l ia pe Arsenie de la toți… de la toate… și de la toate, adică… hai…
Părintele Ioanichie Bălan:

Păi da, că e…
Părintele Arsenie Papacioc:

Și acum… s-a făcut Mănăstirea Prislop cu stareț… Arsenie. Noi l-am învinuit că: nu ții cont, nu ții legătura cu Biserica, (noi cei de la Antim[2]), și te invităm să iei parte la sfătuire cu noi aicea… uite așa…. N-a primit, pentru că el era… nu putea să-și hrănească antimandarele lui.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, da… scopurile…
Părintele Arsenie Papacioc:

Credea în metempsihoză, adică în reîncarnare, lucruri dovedite, nu se punea problema. Eu personal sunt convins de asta, adică… așa cum cu multe lucruri l-am prins… Și… a rămas mare prieten cu Julieta… Când s-a făcut mănăstirea Prislop, pentru ca să-l aducă Biserica și pe el într-o oficializare, într-o apropeiere de unitate, l-au numit stareț la Prislop. El cu Antonie, care era diacon, absolvenți de teologie amândoi, și cel care a murit… Dometie, care a fost până la urmă la Râmeț. Acela era preot de mir și s-a călugărit la Prislop, cu stareț Arsenie… Julieta, care acum era într-o fază nouă, din punct de vedere al Bisericii…
Părintele Ioanichie Bălan:

Teoloagă…
Teoloagă… s-a dus acolo, că erau nedespărțiți: ,,Antonie, tu ce cauți aici. Aici suntem noi acum. Lasă că te aranjez eu…” [cuvintele Julietei către Antonie Plămădeală, n.n.]. Părintele Antonie a început să fie urmărit. A dispărut…
Părintele Ioanichie Bălan:

A mers la Slatina…
Părintele Arsenie Papacioc:

A intrat în „diaspora”. A dispărut… Justiția îl căuta. Pe Antonie îl chema Leonida Plămădeală, dar el acum călugărit era Antonie și…
Părintele Ioanichie Bălan:

Securitatea n-a știut, n-a știut și l-a lăsat în pace.
Părintele Arsenie Papacioc:

L-am primit eu la Slatina, că eu eram egumen la Slatina. I-am făcut și eu o fițuică să stea aici, l-am ocrotit și l-am folosit ca diacon.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, capabil, bun de condei…, l-am apucat și eu, eram aici, că am venit și eu atunci…
Părintele Arsenie Papacioc:

Eram prieteni, în sfârșit… L-am trimis la Râșca să conducă, fiindcă noi aveam vreo 6-7 mănăstiri sub control…
Părintele Ioanichie Bălan:

Trebuia să ții inventare…
Părintele Arsenie Papacioc:

Noi am scos Sihăstria din starea de schit de sub Secu-Neamț, era și Sihla, aveam și Putna, aveam multe sub control… în sfârșit.
Când mă duceam la Iași, trimis de mănăstire fiindcă eram egumen, cu ocazia hramului, mergea cu mine un însoțitor și mănăstirea mi l-a dat pe Antonie, de data aceea…Antonie fiind cu mine acolo, umbla și el, eu îmi vedeam de treaba mea, eram la capul Sfintei Paraschiva și părintele Eftimie, starețul de la Bistrița…

Părintele Ioanichie Bălan:

Acum e episcopul de la Roman…
Părintele Arsenie Papacioc:

Da, e episcop acum… stătea la picioarele sfintei Parascheva și așa ne-am împrietenit. Eu la un capăt, el la un capăt. Un părinte liniștit și bun… Da… l-a-a descoperit cineva pe Antonie acolo, cât eram la Iași, și l-au arestat. L-au depistat pe Antonie acolo…
Julieta l-a scos și pe Dometie și a rămas cu Arsenie acolo. Și așa s-a făcut de maici [Mănăstire, n.n.]…

Părintele Ioanichie Bălan:

Cu Sfânta în familie…
Părintele Arsenie Papacioc:

Cu Julieta stareță. Și e normal acum să facă o serie întreagă de greșeli…
Se duc la mormântul lui și se roagă, și el se lăsase și de preoție și de călugărie…

M-am întâlnit cu el, odată. Eram stareț la Cheia. Și m-am dus pe la București pe la consilierul acesta, să iau cruciulițe și alt material de colportaj. La Institutul Biblic, m-am întâlnit cu Arsenie. El era la consilieri. Când a ieșit el de acolo, el m-a luat:

Aaa, Ce faci, părinte Arsenie?
Vino la noi la Mănăstire…
N-am nevoie, (zice), lasă că-mi ții sfinția ta locul, știi…tot Arsenie.
Zic: Părinte eu țin locul meu, nu țin locul nimănui, să știți…
A fost ultima mea întâlnire cu el.