Citat:
În prealabil postat de Korina
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
|
Mi-as dori tare mult ca si in maternitatile din Romania sa se intample la fel. Foarte emotionanta relatarea, cu adevarat o traire ce nu poate fi egalata. Dupa nastere imi amintesc ca mi-am vazut si eu pentru cateva secunde copiii in bratele unei asistente, dar nici vorba de tinut pe burta asa cum citisem si eu prin carti ca se face si este recomandat.
Imi amintesc dorinta puternica pe care o simteam de a-mi cunoaste copilul, de a-l tine in brate, de a-l avea alaturi. Cel mai mult mi-a ramas intiparit in minte chipul de nou nascut.