View Single Post
  #7  
Vechi 22.02.2018, 21:17:43
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

– Și ce-ați făcut?

– M-am dus la prefectul județului, care era medic veterinar. Și lui îi făcuse Tănase bine pe când era prim-secretar, în sensul că l-a luat de la țară, de undeva, și l-a făcut directorul Direcției Sanitare Veterinare, așa că îi era dator domnului Tănase. Și directorul Fabricii de ulei, și mulți alții fuseseră ajutați de Gheorghe Tănase. Domnule prefect, domnul Tănase stă vai de capul lui într-un sat, vrea să vină aici, dar n-are casă. Îi putem face rost de o casă?, i-am spus eu. “Da, măi, hai să-i facem rost de-o casă. Găsiți, domnule Stoian, o casă, vedeți cât costă, pe mine mă interesează să fac rost de bani”, mi-a răspuns prefectul. Am început să caut peste tot, prin ziare, prin oraș, timp de vreo două săptămâni. Îmi doream să găsesc ceva potrivit pentru domnul Tănase. Într-o bună zi, am găsit apartamentul care să i se potrivească, în centrul orașului Slobozia, doar la câțiva pași de casa mea.

– Vă doreați să locuiască aproape de dumneavoastră.

– Dacă tot am putut să aleg, am ales să locuim unul lângă altul. Aveam și piața aproape, și gara, și autogara. Apartamentul era bun, dar era nereparat. Am negociat cu proprietarul și am ajuns la 16 milioane, pe vremea aceea. Acum e momentul să spunem clar niște lucruri. O să povestesc ce s-a întâmplat cu acest apartament. M-am dus la prefect și i-am spus că am găsit un apartamentul acela de 16 milioane. “Du-te fără grijă, că eu am să fac rost de bani”, mi-a spus el. Din când în când, mai treceam pe la el și îl întrebam cum mai e cu banii ăia? ”Am găsit șase milioane”, îmi spunea. Altădată îmi spunea că a mai găsit două milioane și tot așa. Odată, a tras chiar sertarul de la biroul lui și mi i-a arătat: “Uite, ăștia sunt banii pentru apartament. Îi țin aici”, mi-a spus. La un moment dat, mi-a spus: “Am strâns toți banii, dar sunt doar 13 milioane, te rog să mă crezi că nu mai știu de unde să iau încă trei milioane. Lasă, că o să vorbim cu domnul Tănase să dea și el trei milioane”, mi-a explicat. A vrut să-mi dea mie toți banii, să mă ocup de acte, să-i dau omului cu apartamentul, dar eu i-am spus că nu aveam cum să mă ocup de acte, că lipseau cele trei milioane. Lui Tănase cum să mă duc să-i cer și nici nu-l puteam aduce la Slobozia, că nu aveam unde. Într-o bună zi, m-a chemat prefectul la el și mi-a dat cheile apartamentului. Se ocupase el de vânzare-cumpărare.

– Cum se numea acel prefect?

– Gheorghe Savu. Când mi-a dat cheile, mi-a spus: “Vezi să fie curat acolo”. Apartamentul însă avea geamurile vechi, instalațiile sanitare smulse, parchetul nerașchetat, era o mizerie îngrozitoare. Nu pot să-l aduc pe domnul Tănase aici, mi-am spus, și am apelat la un administrator de firmă care avea sediul chiar în blocul acela. Când a auzi că e vorba de domnul Tănase, pentru că îl cunoștea, mi-a dat niște muncitori, care s-au dovedit a fi niște incompetenți. Au făcut o curățenie de doi bani și când au raportat că e gata, m-am dus acolo și mi-am pus mâinile în cap. Nu făcuseră nimic, cred că furaseră toate materialele. Atunci m-am dus la Hermes din nou, la Ilie Alexandru, care avea o mare echipă de constructori. I-am povestit: domnul Tănase trebuie să vină, am luat apartamentul, dar multe nu sunt cum trebuie acolo. “Să vină șeful echipei de constructori la mine, a spus el. Te duci cu domnul Stoian și vezi ce trebuie la acel apartament. Îmi raportezi, apoi nu pleci de acolo până nu termini tot ceea ce e de făcut”, i-a spus el. M-am dus cu acel om la apartament, el și-a notat tot ceea ce trebuie făcut, apoi mi-a spus: “Veniți peste patru zile aici și vă dau cheia!” Și peste patru zile, la prânz, m-am dus și mi-a dat cheia. Când am intrat, totul era nou, strălucitor, baia și bucătăria erau superbe, apartamentul era gata să-l primească pe domnul Tănase. M-am dus din nou la cel cu prima firmă, știam că avea mașini, și i-am spus: dă-mi o mașină să mă duc să aduc lucrurile domnului Tănase.

«Toată lumea îl cunoștea»

– Cum a fost când i-ați spus domnului Tănase că apartamentul îl așteaptă?

– Eu deja îi telefonasem domnului Tănase cu ceva timp în urmă și îi spusesem: pregătiți-vă, că vă aduc la Slobozia. Lichidați tot ceea cea aveți acolo și pregătiți-vă! Acum, când totul era gata, i-am telefonat din nou. Alo, domnu’ Tănase, sunteți proprietarul unui apartament în Slobozia! El, care nu a fost niciodată tipul de om care să răspundă cu efuziuni, ci un tip mai rezervat, a spus doar atât: “Da? Nu mă păcălești?” Asta a fost forma lui de a răspunde. Nu vă păcălesc, i-am spus. Aveți casă, spuneți-mi doar când să vă trimit mașina să vă ia lucririle și să vă aducă definitiv aici. “M-am cam pregătit”, mi-a spus și mi-a indicat ziua în care să trimit mașina. În ziua stabilită, la ora la care a spus, a avut mașina. I-am pus în mașină și doi muncitori care să-i încarce lucrurile. Seara, a venit la Slobozia. L-am așteptat cu alți oameni care să-l ajute la transportat mobila. A venit și fiul său, Nicușor, că-l anunțaseră la telefon că se mută. “Vezi, să vii să ne ajuți la descărcat mobila”, îi spuseseră. Am dus la etajul trei toate lucrurile.

– Era bucuros domnul Tănase? Era mulțumit de apartament?

– Vai, ce bucuros era! Nu făcea el munci fizice de obicei, dar atunci l-am simțit că voia să pună și el mâna pe ceva. N-a făcut nici atunci prea multe, dar era plin de entuziasm. Erau fericiți amândoi, și el și doamna Tănase. Doamna, imediat cum a coborât din mașină, s-a dus să vadă apartamentul. “Tănase, avem o casă foarte frumoasă”, i-a spus. El încă nu urcase. Pe la orele 23, erau deja cu lucrurile sus. I-am lăsat și am plecat. M-am întors la ei peste două zile, să-i văd ce fac și cum s-au instalat. M-am așezat pe un fotoliu și i-am întrebat: v-ați aranjat bine, vă simțiți bine? ”Da, ne-am acomodat imediat, ne simțim bine”, mi-a spus domnul Tănase. Dar de ce nu ieșiți din casă? M-am uitat pe la piață și nu v-am văzut, cred că vă uitați la televizor toată ziua. “Nu mă uit, că n-am televizor”, mi-a răspus el. Cum n-aveți televizor? “N-am, dom’le, că mi l-au furat și pe ăsta. Nu mi-am mai cumpărat altul!” Atunci, pe loc, am dat telefon din nou la Hermes, fiindcă Ilie Alexandru avea o fabrică de televizoare, de fapt o linie de montaj televizoare. Primea piese și monta televizoare, care se numeau chiar Hermes. I-am spus că am nevoie de un televizor pentru domnul Tănase. “Mergeți, că vă așteaptă televizorul”, mi-a spus Ilie Alexandru. Am urcat în mașină și m-am dus la fabrică. Mă aștepta șeful fabricii, cu televizorul împachetat. Stătea în ușă și mă aștepta să vin. Scosese televizorul atunci de pe linia de fabricație.
Reply With Quote