View Single Post
  #1  
Vechi 09.01.2021, 08:25:03
Seraphim7 Seraphim7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Mesaje: 938
Implicit Cunoașterea de sine

Te naști, ți se da un nume, o identitate, o familie (nu toți au șansa asta). Crești, primești o anumită hrană, o educație, evoluând într-un mediu specific și însușindu-ti un set de norme, principii, obiceiuri, preluate din jurul tău sau inoculate de către ceilalți. Este evident unde vreau sa ajung. Ajungi la un momentdat să te întrebi cine ești, desigur nu toți își vor pune întrebarea asta la aceeiasi vârsta, poate unii nici nu își vor pune niciodată întrebarea asta, poate unii doar pe patul de moarte, sau probabil alții chiar din leagăn.

Hai sa vedem totuși cum se manifestă această curiozitate. Păi putem foarte bine analiza comportamentul oricărui om,in raport cu al nostru. Un om gol pe dinăuntru va fi mereu umplut de ceilalți, de mediul înconjurător, va fi ca un burete care absoarbe orice este în jurul sau doar pentru a nu mai fi gol.

Hai totuși sa o luam de la început. În primul rând nu am ales sa ne naștem(ipoteza reinarcarnarii presupune altceva, dar nu e cazul sa dezvoltam aici) , sau sa fim creați(suntem oricum parte integrantă, a creației primordiare).Însă ideea de baza este ca suntem oarecum îndopat cu informații, identități, comportamente, seturi de norme încă de mici, iar acest bagaj colectiv, desigur diferit în fiecare areal ne definește și urmărește, parțial sau total toată viața. Și culmea, nimic din acestea nu ne aparține sau nu este al nostru, parte din noi. Suntem efectiv niște gazde pentru aceste chestii parazitare ce se perpetuează prin intermediul nostru.

Bun, fără alte artificii inutile, este clar că majoritatea trăim după cum am fost învățați, manipulati, educați. Copiem mereu modele observate, în acest spirit competitiv de a avea, a, deține, a controla etc.

Și ar fi cazul sa întram și în subiect. Cunoașterea de sine. Cam ce ar însemna și la ce ajută? În creștinism mai degrabă suntem invatati sa-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne predam lui, să-l urmăm, sa i ne rugam etc. Practic sinele nu prea ne aparține nouă ci lui. Așa că are rost să ne mai cunoaștem pe noi înșine?

Reiau tema. Dacă tu ca om te afli undeva, oriunde, influențezi tu mediul sau el pe tine?

Dacă oamenii îți vor spune ca ești frumos /urât /, bun/rău, deștept /prost etc. Vei fi definit de ce spun ceilalți despre tine sau vei știi exact cum ești și nu te va afecta ce spun ei?

Uite, un aspect care poate fi evitat dacă te cunoști pe tine. Nu mai ești nevoit sa crezi ce spun alții, dacă tu știi deja cum ești. Nu mai cazi în această capcană, de a fi captiv opiniilor din jur asupra ta.

Totuși cunoașterea de sine nu este ușoară, fiindcă de multe ori duce la rupturi, certuri, rebeliunii etc. Când realizezi că nimic din ce ești și ce ai nu te reprezintă ajungi să te îndepărtezi de tot ce erai și aveai, aici vorbim de familie, prieteni, obiceiuri etc.

Iarăși cunoașterea de sine implică de cele mai multe ori izolare, singurate, autoexcludere și alte forme de înstrăinare voluntară sau nu. Este un proces complex, ce durează toată viața și împlicit spiritual vorbind.Insa de la un anumit punct toate acestea ne pregătesc pentru descoperirea misiunii personale și direcționarea voinței în scopurile alese.

Cand știi cine ești și ce vrei riscurile unui eșec sunt diminuate. Când te lași purtat asa de valuri, și mergi din refugiu în refugiu, sau cumva împins de alții sau obligat de împrejurări nu faci decât sa fugi dintr-un loc în altul și amâni inevitabilul adică înfruntarea cu adevărul, cu tine și cu ceilalți.

De asta majoritatea purtam atâtea măști, fețe, jucând mereu roluri și fugind sau evitând sa fim noi înșine cu alții sau chiar și cu noi înșine.

Pe mulți liniștea este înspăimântătoare, inconfortabila, grea, apăsătoare. Atunci ești doar tu cu tine.

Cand tu cu tine vei fi UNUL, atunci poți fi parte din ÎNTREG.

Spor la cunoașterea de sine:)
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
Reply With Quote