View Single Post
  #101  
Vechi 11.07.2021, 21:25:41
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.395
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Seraphim7 Vezi mesajul
11 de la prima mea încercare de dezbatere teologică...

Dar totul a fost o iluzie...
Citește frate relatarea asta de pe blogul lui Paslusnik: https://smerenie.livejournal.com/3922.html eu doar spicuiesc:

Karoulia e zona cea mai abruptă, cea mai periculoasă, cu căsuțe, chilii pe crestele munților. Am coborât ținându-mă de un lanț și o scară îngustă bătută în stâncă, pe o pantă abruptă de vreo 5-6 metri, care dădea la o potecă și de acolo mai în jos, Marea Mediterană... am ajuns pe potecă și de acolo drumul ducea la niște peșteri.

Știam din poze și alte relatări, că acolo în peșteri locuiesc pustnici. Prima dată când am ajuns nu era nimeni și m-am întristat mult, speram să găsesc un Părinte să cer sfat. Și m-am întors la cazare, la părintele Ionas.

Apoi am dorit să mă întorc a doua zi, și-am pornit, nu era frig, voiam să stau acolo câteva ore să mă rog. Când am revenit, am vrut să mai verific odată toate cele 4 peșteri de acolo, că una avea o piatră ca un scaun, pe care vroiam să stau. Aveam Ceaslovul și Psaltirea cu mine. Dar în prima peșteră, când am ajuns, am aflat un Părinte grec, de vreo 35-40 de ani, Rafael, am vorbit cu Sfinția lui în engleză.
Parcă mă aștepta. M-a cuprins un fior pe șira spinării fiindcă cu siguranță m-a auzit că mă apropii de peșteră și s-a ridicat, pentru că Sfinția lui, mă aștepta în picioare în mijlocul peșterii ce avea vreo 15-20 de metri pătrați. M-am speriat un pic de el.
Avea hainele decolorate de soare, o vestă în spate, decolorată și aia și o mânecă ruptă până la cot. Nu-l deranja. Avea cam 1,90-2,00 metri înălțime. Și slab, luminos la față. Cu un ușor zâmbet.
- Sărut mâna, Părinte, binecuvântați.
- Domnul și Maica Sa cu Sfinții să te binecuvinteze.
- Cum vă numiți, Sfinția voastră?
- Rafael, păcătosul, pomenește-mă.
- Unde locuiți, Părinte? Aici la peșteri?
- Nu... aici vin pustnicii vara și stau, frate Emilian, iarna merg la chilii, eu stau la o chilie uite acolo...
Și mi-a arătat cu degetul, se vedea din peșteră chilia Sfinției lui, pe o creastă de munte, o căsuță tare mică.
- De unde știți cum mă cheamă? Mi-ați spus pe nume!...
- Domnul mi-a zis să vin azi aici, că vine Emilian să ceară sfat.
Am simțit că mi se taie picioarele. Și de frică și de bucurie. Un sentiment ce nu l-am mai trăit niciodată. Părintele Rafael a simțit sentimentul meu și s-a așezat.

- Hai să ne așezăm, îmi spune. L-am urmat. Parcă aștepta să-l întreb.
Simțeam că-mi bate parcă inima în gât. Mi-am făcut curaj să-i spun:
- Părinte, dacă-mi permiteți, cum vă nevoiți?
- Am vrut să dorm într-un sicriu, ca să-mi aduc aminte de moarte. Am luat binecuvântare și-am găsit o ladă, și am încăput în ea. Că gândurile mereu îmi împrăștiau mintea de la rugăciune și nu mă pot ruga. Mă gândeam numai la cele din lume, ce le-am trăit până la 20 de ani când am venit în Sfântul Munte. Lucrează foarte subțire demonii. Dar mila Domnului. Nu merit cât îmi dă Dumnezeu, sunt foarte păcătos.
- Și cum vă descurcați cu mâncarea?
- Slavă Domnului, Maicii Sale și Sfinților Lui, noi aici în Sfântul Munte postim mereu în fiecare zi, afară de sămbătă și duminică. Așa mă silesc și eu, doar când merg la Sfânta Mănăstire la Sfântul Pavel, sămbătă și duminică, acolo beau o ceșcuță de lapte, ca să nu mă mândresc. Dar tot mândru sunt. Vai de mine, în ziua Judecății.
- Și ce mâncați, Părinte?
- Sfintele Taine, Sfânta Împărtășanie, pe care întotdeauna o iau cu nevrednicie. Mă ține mila Domnului, că nu merit cât bine îmi dă Domnul. Apoi pâine, apă, pesmet, o legumă, sau un fruct, uscate sau proaspte.
- Aveți o viață aspră, Părinte.
- Nu sunt vrednic să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru câte binecuvântări primesc de la El în fiecare zi. E viață binecuvântată, iar eu nevrednic de tot binele; față de iadul în care stau mulți oameni, sărăcuții de ei.
Eram atent și îi sorbeam fiecare cuvânt.
- Dar lasă-mă pe mine, Emilian, spune-mi ce sfat vrei să-ți dau.
- Părinte, aș vrea să rămân aici în Sfântul Munte, să adorm aici în Domnul.
- Poate mai la bătrânețe poți să te călugărești. Dar vezi că aici e nevoință mare, e greu, tu ai suferit foarte mult în timpul vieții și ești foarte sensibil, ceea ce te poate face un preot râvnitor, dacă sensibilitatea o dai lui Dumnezeu. Chiar de curând ai avut o suferință foarte mare.
Așa era. Despărțirea de fata cu care am stat 4 ani și trebuia să ne căsătorim. Mă cutremuram...
- Du-te în lume și iubește pe Domnul cu toată ființa ta, trăiește cu smerenie, mărturisește pe Hristos cât de bine poți, roagă-te cu blândețe și cu toată ființa, caută o fată blândă, ascultătoare, credincioasă, înțeleaptă. Și slujiți Domnului împreună. Și s-o iubești, s-o slujești cu toată ființa ta. Și dacă veți fi vrednici, va dezlega Domnul pentru voi și preoția.
- Părinte, n-am cuvinte să vă mulțumesc. Dacă se poate și dacă voiți, vă rog vorbiți-mi despre Îndumnezeire.
- Na lasă, hai, roagă-te, mulțumim Domnului. Citește pe Sfinți. Și mila Domnului.
Am luat binecuvântare și am plecat, lăsându-l pe Părintele acolo. Parcă aș fi stat cu el toată viața... Eram parcă cel mai bucuros om de pe pământ.

[...]Atunci a fost prima și singura dată când am mers în Sfântul Munte. Doamne, ai milă de noi păcătoșii. Aș dori să mă mai întorc să vizitez și celelalte Sfinte Mănăstiri. E o dulceață în Sfântul Munte cum n-am mai simțit niciodată în viață. Dulceață a Harului, a rugăciunii, a virtuțiilor, a Sfințeniei pot spune... [/...]
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
Reply With Quote