Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Chiar nu inteleg unde doriti sa ajungeti. Am crezut ca sunteti ateu agnostic ca si mine dar se pare ca ati fost atins de flacara credintei. Si sincer nu vreau sa va sting aceasta licarire. Dar daca tot ati venit cu "dovezi" ce ar sprijini acest sacrificiu care nu are un sens logic din orice unghi ar privi un observator. Atunci va rog sa ma iertati pt ca o sa fac o exceptie.
Aceste profetii din Isaia nu se pot aplica realitatii lui Iisus pentru ca din start Iisus a fost adus in existenta prin slabiciunea destinului sau si nu prin puterea "dumnezeirii" sale. Respectiv toata experienta sa a fost una a iertarii, umilintei si a milei(compasiunii) ce este contrar puterii unde judecata este alegerea si perfectarea propriului destin. Chiar si in momentul mortii Iisus a rostit celebrele cuvinte "Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac" simbolizand slabiciunea neputintei. Deci unde a vestit Iisus judecata cand toate revelatiile sale au fost despre iertare si indurare? Chiar moartea sa a fost inchinata rugaciuni de indurea a Tatalui ceresc de a nu pedepsi umanitatea. Judecata inseamna pedeapsa...Si cand a fost Iisus lumina neamurilor?
Din moment ce crucea a stins lumina sa iar invierea nu a fost observata de nimeni. Mai mult decat atat dupa inviere este vazut doar de cativa care faceau parte din cercul lui restrans de ucenici. Si daca aceasta profetie s-ar referi cumva la religia crestina atunci cum se face ca sunt atatea curente crestine ce mereu sunt in dezacord. Intunericul salasluieste in popoarele crestine nu lumina.
Poate evreii au avut dreptate...
|
Pentru cei care nu au putut să înțeleagă elocvent o să explic ca pentru clasa a II-a. Învierea lui Iisus reprezintă confirmarea lui Dumnezeu că viața pe care a trait-o este calea și recompensa, și anume iertarea, umilința și mila. Conform vieții trăite învierea sa nu poate să reprezinte judecata. El(Iisus) a fost format, a trăit și a capitulat în această stare și a fost recompensat prin înviere. Deci orice formă de judecată este contrară învierii sale și altfel profețiile din Isaia cât și în general din tot vechiul testament nu pot fi atribuite învierii lui Iisus pentru că neagă scopul vieții sale. Cu alte cuvinte aceste profeții se pot atribui doar unei existențe ce a experimentat un alt fel de viața unde judecata reprezintă puterea destinului în care acea persoană este aleasă, protejată, separată de divinitate pentru a implini prin putere perfecțiunea planului divin.