Citat:
În prealabil postat de mirabela
revin cu o intrebare : cum va spovediti?
- dupa intrebarile preotului(ati furat?, ai incalcat vreo porunca? etc.) (adica pe fuga)sau,
- dupa indreptarul de spovedanie, cu cateva foi si un pix ca sa notati(pt ca in mom in care incepi si scri, te gandesti ca in fata ta e bunu d-zeu) (spovedania adevarata) ?
Doamne ajuta !
|
Deci, vorbesc cam mult. Mi se pare ca sunt ca un om care da din el tot ce poate. O sa incerc sa postez mai rar. :D Ca nu e recomandat sa faci asa. M-am gandit si razgandit daca sa postez sau nu ce vreau sa postez si ma vrut sa-ti trimit un mesaj privat, dar am zis fie, ca poate e bine sa scriu aici.
Eu cred ca Spovedania trebuie facuta dupa Indreptar. De unde stie Parintele toate ale tale? Ca in general ce te poate intreba un parinte: ai vorbit cu ala rau, ai sarit parleazu, ti-asculti parintii...? Nu le stie pe toate. Si asta poate e pentru cineva care a intrat intr-o Biserica si se duce si spune ca vrea sa se spovedeasca, si-l iarta prima oara ca nu s-a pregatit. Si da, daca te uiti in Indreptar, ai sa zici ca-i citesti pe tot la Spovedanie. Eu i l-am citit o data sau de doua ori :D, iti dai seama de saracu' Parinte. Dar mi-a spus cineva ca trebuie sa-ti subliniezi toate pacatele, si la sfarsit este un rezumat de 10 pagini(sunt scrise destul de mare si rar) si tu ii spui rezumatul Parintelui. Daca te pune Parintele sa-i spui la ce te referi la un anumit pacat, ai o numerotare a pacatelor si te poti duce la el si dupa eventual detalia. (Scrie si la inceputul Indreptarului de spovedanie, Nicodim Mandita si ai si rugaciunile de dinainte si de dupa) Si mi-e jena de Parinte cand vad ca sta sa-mi asculte mie pacatele, dar daca mor maine(nu sunt pesimista, dar niciodata nu se stie si asa cred ca o sa am o viata lunga ca sa ma smeresc) sa stiu ca m-am eliberat cat am putut de mult de pacate prin Spovedanie. Ce convenabil ar fi sa-mi puna Parintele cateva intrebari. :D Si pe lumea venita la spovedit, am vazut-o cu hartiuta in mana sau cu Indreptaru'.
Legat de Parinti, fiecare are un mod de a vorbi si de a se comporta si cred ca e bine sa fie asa. Adica unii sunt mai duri, majoritatea. Dar daca cineva chiar simte ca nu mai poate, Duhovnicul se poate schimba la cererea ta. Si nu-i prea impresionezi pe Parinti cu suferinta ta, adica poate ca da, dar scopul lui nu e sa-ti arate. Si poate multi sufera si asa e normal. Si sa nu-ti zica "stai cu tata". Daca sufletul tau nu mai poate, decat sa te pierzi, mai cauta si in alta parte. Dar asa cum un doctor trebuie sa-si pastreze calmul cand un suferind tipa de durere, asa si un Duhovnic. Si poate se gandeste ca suferim din cauza pacatelor noastre. Si pe langa Duhovnic, daca ne gandim ca nu e bine sa-l schimbam, dar suntem munciti de gandul ca mai avem nevoie de "ceva", putem sta de vorba, fara probleme, nu neapart sa ne spovedim si cu un alt preot.
Citat:
În prealabil postat de geo.nektarios
Duhovnicul NU il alegi ci el te alege pe tine!!!
|
Asa spunea si Parintele Cleopa. De lucrul acesta ma gandeam daca sa spun sau nu. :)
Sa va zic cum l-am gasit pe al meu. M-am dus cu sora mea si cu o prietena de-a ei sa se spovedeasca, si este un drum lung de mers pe jos pana la Biserica. Si sora mea cu prietena ei s-au spovedit. Si la sfarsit, a iesit Parintele, ca sa le mai zica cateva cuvinte sau pur si simplu sa le spuna la revedere. Si eu eram in spatele lor. Si ambele i-au pupat mana Parintelui. Si eu m-am uitat la el si nu m-am incumetat. Si el mi-a intins mana sa i-o sarut.
Si tot drumul am fost foarte fericita si nu va pot spune in cuvinte ce-am simtit cand i-am sarutat mana Duhovnicului si pe drum.
Si nu m-am spovedit atunci, ci dupa mult mai mult timp, dar am zis ca doar la el vreau. Deci, el m-a ales pe mine, chiar daca stie sau nu.
Mai spunea un Parintele un lucru, cred ca tot Parintele Cleopa, nu stiu citatul exact "ca de ala sfant fugi ca ti-e jena de pacatele tale si nu te duci sa te spovedesti ca-i vezi sfintenia, iar de cel ale carui pacate le cunoasti fugi sa te spovedesti ca spui ca nu-i suficient de bun". Nu mai stiu explicatia Parintelui, dar eu inteleg doua lucruri prin asta, ori sa-ti alegi un Parinte "nici prea, prea, nici foarte, foarte ca sa nu-l judeci" sau pe cel ales sa-l respecti orice ar fi si sa te spovedesti.
Am vazut ca au recomandat si alte persoane, chiar cineva avea o poveste asemantoare (Ionela7). Cred ca ar trebui sa mergi pe strada si sa intri in Biserica care iti spune tie ceva. Si poate il gasesti. Sau chiar daca nu-ti "spune", intra si cauta. Eu am avut nevoie candva de un sfat si stiam ca e o Biserica langa mine, acolo m-am dus si am primit sfat. Si nici sa nu te superi daca n-ai sa ai o poveste incredibila. Ti se pot intampla lucruri frumoase si in alte momente. :D