Off topic: In niciun caz nu zic ca eu n-am gandit sau n-am spus ceva de rau de un Mare Parinte sau de un Parinte necunoscut prin carti, dar pe care sa-l fii intalnit si a carui maretie de fapt sa nu i-o cunosc. Dar dupa mi-am constientizat "prostia". Oricum, nu trebuie sa judecam, dar...
Ma amuz si imi e si mila de cei care isi permit sa jigneasca un preot/calugar sau unul din Parintii cunoscuti.
Ipotetic vorbind. Sa zicem ca cineva a zis ca Parintele Cleopa era un cioban fara clase. Si cand vei ajunge in fata Parintelui si o sa-ti dai seama de maretia lui si o sa-i zici:"Iertare, Parinte" el o sa-ti raspunda:"Ce-ai venit la mine, un cioban fara clase?" Sau la fel cand te duci la un Parinte fara prea multe clase, sa stai sa te gandesti la scoala lui(sau la alte lucruri pe care le vezi tu la el)si nu la pacatele tale; sa ajungi din cauza barnei din ochiul tau sa nu-i observi sfintenia.
Legat de acelasi lucru, nu stiu care dintre Marii Parinti povestea ca a venit un baiat scolit(student sau care terminase scoala, facultate sau doctorat....) sa se spovedeasca. Si Parintele n-a vrut inca sa-l spovedeasca si stateau de vorba afara din chilie. Si in tmip ce vorbeau, baiatul s-a gandit:" Ce caut eu, om cu scoala la mosneagul asta nescolit?" Si atunci Parintele i-a spus, avand darul inainte-vederii :" Ce cauti tu, om cu scoala la mosneagul asta nescolit?" Dupa, studentu' si-a cerut iaertare si Parintele i-a raspuns:"Acum te-ai smerit, pot sa te spovedesc, inainte nu erai pregatit."
Si orice intrebare vei avea pentru un Parinte, iti va raspunde. Si in timp ce te spovedesti si plangi, n-are ce sa-ti faca. Ca sunt multi asa, si trebuie doar sa-i asculti. Dar dupa, oricate intrebari vei avea, isi va face timp sa-ti raspunda. Asa cum noi ne plangem pacatele, asa si ei. Si nici sa nu ma mahnesc ca nu s-a pus pe bocit alaturi de mine sau ca nu mi-a zis nu mai plange, ca trebuia sa-mi asculte pacatele. Daca intrerupem la fiecare susupin, ramanem nespovediti. Si nici sa nu asteptam sa ne priveasca intelegator, ca pe un sfintisor, cand ne cunoastem pacatele. Dupa cerem sfaturi. Si daca mai avem nevoie de sfat, mai mergem din nou la Parinte sau la altu'. Scuze ca m-am repetat.
Si am mai vazut pe cineva criticand un calugar( sau preot) care a raspuns la telefon in timpul spovedaniei. Pai viata unui Calugar se imparte intre Liturghie, pravila, spovedit si putina masa. Cand poate raspunde la telefon? Doar in timpu' spovedaniei si poate isi permite si la masa. Cati s-ar nimeri sa sune exact in timpu' in care trece prin curte de la masa la chilie. Pe durata Liturghiei nu, pe durata pravilei de rugaciuni nu stiu, poate ca nu. Si in loc sa ma bucur ca iau parte "la ajutarea altcuiva", ma pun sa-l critic pe Parinte si sa-mi pierd pacea tocmai acum.
Mi-a placut foarte mult un raspuns, legat de lucrul acesta:
Citat:
În prealabil postat de NiCcoleta
As zice ca nu e chiar asa.
Si eu in timp ce eram la spovedit mi s-a intamplat ca cineva sa-i spuna ceva parintelui in timp ce ma spovedea(de exemplu sa-i aminteasca ca are vre-un servici ).Sau s-a mai intamplat ca parintele sa plece de acolo pentru cateva minute(1-3 minute) si eu sa-l astept acolo in genunchi . Dar eu ma bucuram de asta pentru ca atunci cand esti la spovedit Mantuitorul e de fata si daca parintele pleaca putintel inseamna ca ramai doar tu cu Hristos acolo  si daca gandesti asa te bucuri nespus. |