[sergiu8]

Doamne ajuta!

Mama a plecat la manastire in anul 2004. Anul trecut a primit calugaria.
Din 2004 pana in prezent a plecat si revenit din manastire de foarte multe ori pe motiv de boala. Este la un schit de maici retras unde biserica se afla pe o panza freatica.
In urma unor raceli repetate a capatat o boala incurabila: bronsectazie. Tuseste si expectoreaza permanent. Nu se odihneste din aceasta cauza deloc zi si noapte.
Este intr-o situatie disperata, grea de ani buni de zile.
Din punct de vedere medical,uman,sufleteste si duhovniceste.

Ea motiveaza bronsectazia pe baza ciupercii din zidul bisericii si a mucegaiului din chilii.

Mi-a fost mila de ea. M-a crescut,ajutat foarte mult, m-a sustinut mult de-a lungul vietii in momentele grele. De nenumarate ori i-am spus sa paraseasca manastirea, sa se intoarca acasa in acesti 14 ani.

Pleca din manastire,venea acasa si dupa o perioada,pentru ca avea remuscari,se reintorcea la manastire. Apoi din cauza starii data de boala pleca din nou. Si tot asa....

Duhovnicii si toti preotii i-au spus sa nu plece din manastire. Sa isi duca crucea pana la capat.Pana la moarte. Pe multi i-am judecat. I-am considerat inumani. Ma intrebam daca asa ar fi procedat cu propria lor mama. Dumnezeu stie daca si cat am gresit.

Duhovnicul meu mi-a dat ascultare in ultimii doi ani sa nu o mai incurajez sa plece din manastire. Ba chiar sa nu o mai primesc acasa. Cum sa fac asta? Casa in care locuiesc e mostenire de la mama mea....
Mi-a spus ca se abate blestem asupra celui care gazduieste un monah care pleaca din manastire si asupra casei aceleia.

Am si un copil de 1 an si 5 luni si imi e teama sa nu se abata si asupra lui ceva rau. Eu si sotia am avut multe neintelegeri si am fost o perioada in divort. Multe discutii plecau de la situatia mamei si de la faptul ca venea la noi in apartament.
La un moment ne-am mutat la socrii si cu chirie ca sa o las pe mama in apartament,dar dupa o perioada mama pleca iarasi la manastire. Si asa ne plimbam mereu dintr-o parte in alta.

Ultima data i-am spus mamei daca mai vine in oras sa stea cu chirie, sa ne lase si pe noi sa fim o familie.
De peste un an si jumatate am probleme in gat si imi e frica sa nu fi luat de la mama bacterie/microbi/fungi si (cea mai mare teama!!!) sa nu se transmita la sotie si copil.

De ani de zile ma framant intre iubirea de mama si parerea de rau pentru ea si juramantul pe care ea l-a facut in fata lui Dumnezeu plus familia mea.
I-am spus mamei sa se adreseze Episcopului sa o mute in alta manastire unde nu este mucegai si umezeala. Ea imi spune ca s-a adresat si Episcopul nu agreeaza sa se mute in alta manastire.

Nu vreau sa o supar pe mama.Ea mi-a dat viata si m-a crescut. A fost/si este o mama buna.
Credeti ca am gresit fata de ea?
Voi cum ati fi procedat?