Intr-adevar moartea lui Kirillov e interesanta. Totusi, pare sa innebuneasca la sfarsit.
Maria_Sofia, spuneai ca sinuciderea nu este un pacat. Intradevar, sinuciderea il priveste pe cel care o face, nu e un rau, in sensul ca in principal nu ii afecteaza pe ceilalti. Totusi poate fi o ratare a sensului vietii. Poate ca am fost lasati sa traim pt a invata ceva (nu pretind ca as sti care e sensul vietii, nu stiu). Cred ca timpul a fost creat de D-zeu ca interval ce ne da posibilitatea de a raspunde la dragostea Lui. In fond, cred ca timpul e un dar, nu il privesc din punctul trecerii lui, ca element distructiv. Sinuciderea poate fi si refuzul acestui dar. Sinuciderea e un refuz al timpului. Pentru asta nu cred ca suntem pedepsiti. Suntem doar lasati singuri. Nu cred in viziunea iadului ca loc de tortura dotat cu echipamente gen smoala, etc. Pentru cei ce se sinucid, iadul e doar singuratatea. Din pacate pentru ei, cred ca sufletul e nemuritor, si inzestrat cu o dorinta spre comuniune. Revolta lui Kirillov ar trebui sa fie un punct de reper pentru toti cei care au tendinte mai putin "ortodoxe". Totusi, nu cred ca el a reusit sa devina supra-om. Cred ca a ramas doar singur. Un lucru a facut, totusi. A aratat, la un nivel foarte inalt, ca este liber.
|