Romania acum este ca un bulgare de aur acoperit cu smoala. De smoala s-au lipit si pene si pietris si frunze uscate, creand un peisaj nu tocmai placut. Cand spun acestea, nu ma refer doar la frumusetile si bogatiile naturale pe care Dumnezeu ni le-a daruit fara sa le meritam. Ma refer si la oamenii acestor locuri, care nu sunt cu nimic mai prejos decat altii din alte parti.

In popor exista o zicatoare: ,, Nu bate, Doamne, omul;/Ia-i mintea si norocul, / Ca batut e, saracul." Dumnezeu a ingaduit ca o mare parte din intelectualii nostri sa fie martirizati sau sa plece din tara. Deja Dumnezeu ne-a dat o lectie usturatoare. Ne-a imputinat ,,mintea''. Ne conduc, in mare parte, strainii. Suntem mustrati astfel de Dumnezeu si trebuie sa plangem si sa ne cerem iertare ca neam, ca L-am suparat prea tare. Sa analizam cu luciditate, sa vedem unde am gresit, cum am putea sa punem inceput bun. Numai asa Dumnezeu se va milostivi spre noi si ne va darui intelepciune si minte pentru a dainui ca neam.

Dumezeu ne smereste cu un scop si, daca nu vedem mana Lui in tot ce ni se intampla, putem ajunge si mai rau. Romania sunt si eu. Romania esti si tu. Romania sunt si pacatele pe care le-am facut. Daca ma voi pocai cum se cuvine, am sansa ca, pentru mine, Romania sa fie tara unde pot sa-mi mantuiesc sufletul. Si acest lucru este cel mai important. Multi sfinti ne indeamna ca, in aceste vremuri, cand toata lumea alearga dupa cele materiale, sa traim cat mai simplu.

Acum cand asasinii economici ai FMI, au pus ochii pe bogatiile noastre, avem mare nevoie de ajutor de la Dumnezeu pentru a nu cadea in deznadejde si pentru a ne mantui, in primul rand.

Romania este ca o vaduva jefuita. O privesc cu mila, dar cu dragoste si cu intelegere. Dumnezeu s-o ocroteasca in pace si sa-i daruiasca cele de folos spre mantuirea neamului romanesc.