Citat:
În prealabil postat de Raluca06
Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.
S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?
|
Raluca, ma doare ceea ce scrii.
Nu sunt in locul tau, nu avem aceeasi experienta de viata, dar poate te ajuta ceea ce as putea spune (am o idee despre cum te simti).
Cred ca gresesti cand spui despre el ca era asa si pe dincolo. Nu poti cunoaste un om deplin nici dupa multi ani. Eu eram impreuna cu un barbat de aproape 6 ani, eram convinsa ca este intruchiparea perfectiunii, aveam incredere orbeasca in el, pana cand (eu fiind ocupata cu examenele de licenta) el a invitat alta femeie in oras. Pana atunci eu am crezut ca nu se uita nici in dreapta, nici in stanga... cu asta m-a facut knock-out pentru ca pana azi nu am inteles de ce a facut asta. (Eu l-am iertat, adica am ignorat ceea ce era clar un avertisment si m-am casatorit cu el dupa o vreme... asta asa, sa stii restul povestii.)
Eu invat foarte greu sa spun "faca-se voia Ta!". Foarte greu imi vine, parca ma rup in doua cand eu cer asta, dar crede-ma ca este cel mai bun lucru de cerut in rugaciune.
Metanoia a scris f bine, parerea mea, barbatii nu cauta femei "cuminti", ci femei care le scapa printre degete, femei "interesante". Nu cere sa se intoarca la tine, nu ai habar cat vei suferi daca nu te iubeste cu adevarat. Fa un exercitiu de imaginatie si gandeste cum ar fi sa traiesti cu un om care nu te iubeste: va fi plin de frustrari si resentimente, se va ascunde de tine, iti va face reprosuri neintemeiate.. si va cauta "intelegere" in alta parte.
Tu spui ca te iubeste? Atunci ce cauta in casa alteia? Chiar daca nu ar fi vrut sa fie cu colega lui.. ceea ce a facut (s-a mutat la ea) dovedeste lipsa de demnitate.
Nu stiu daca acest sfat ti se potriveste, dar as spune sa-ti asumi durerea (nu sa fugi de ea, ca oricum nu ai cum), sa o accepti ca-ti este data cu un scop, iar in timp va trece.