Citat:
În prealabil postat de sophia
Sa nu le amestecam de dragul metaforei si poeziei.
Timpul lui Dumnezeu este sacru si nesfarsit. Timpul oamenilor este limitat din pacate. Nu este vorba ca am uitat de Dumnezeu, de sarbatoare, slujba in biserica, ci de faptul ca timpul nostrui fizic este limitat. Ziua are pentru noi numai 24 ore ce trebuie darmuite, anul 365 de zile si viata de la 0 la 120 ani, fiecare cat ii da Dumnezeu. Omul, ca individ nu este vesnic.
|
Timpul lui Dumnezeu este vesnicia. Deoarece dragostea Sa pentru noi este fara margini, ne-a dat si noua posibilitate de a raspunde iubirii Sale in "vecii vecilor", adica in vesnicie. In slujbele Bisericii, chiar daca ne aflam sub presiunea si mersul istoriei, pregustam vesnicia.
Cineva definea timpul istoric drept vremea dintre chip si asemanare. Dar acest progres duhovnicesc - de la chip la asemanare - presupune sa oferim (sa jertfim), pe cat putem, timpul lumii acesteia lui Dumnezeu.
Asadar, sa luam seama ca acest timp al lumii, sa treaca pentru noi cu folos. Ieri este deja istorie pentru noi. Astazi nu trebuie sa urmarim a fi mai destepti, mai bogati etc, ci mai sfinti.