cred ca orice femeie casatorita viseaza sa devina mama.chiar si cele care la inceput isi doresc sa se ocupe de cariera,cu trecerea timpului simt nevoia ca cineva sa le strige "mama"(bine,sunt si exceptii,de ex.la cuplurile care traiesc in feciorie si dupa casatorie).
ati vorbit cu duhovnicul despre aceasta?adica el nu poate sa ia decizia in locul dvs.,dar poate va da un sfat,o binecuvantare.
parca Parintele Arsenie Boca spunea ca un parinte adoptiv nu stie ce "bagaj genetic" are copilul adoptat,unul poate a mostenit de la parinti o fire mai rautacioasa,se manie mai repede,e mai suparacios,altul dimpotriva e bland,cuminte,ascultator.dar de luptat cu patimile toti oamenii se lupta,unul poate cu patima betiei,altul cu iubirea de argint,altul cu desfranarea.astfel ca,indiferent daca veti ramane insarcinata si veti naste chiar dvs.un copil sau veti adopta unul,veti fi nevoita sa luptati pt. a-l invata pe acesta sa se tina departe de pacate,iar cand va creste mare sa lupte el singur.bineinteles ca veti duce o lupta cu atat mai grea,cu cat firea copilului(adoptat sau nu,pt. ca se mai intampla ca si din cel mai buni parinti sa iasa copii rai) e mai complicata,dar daca veti reusi sa va indepliniti rolul de parinte,si cununa va fi pe masura.
Fericiti sunt copiii care s-au născut sfinți “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu “întru sudoarea feții” lor.
Fericiți sunt părinții care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească. (Paisie Aghioritul)
am vazut la TV un reportaj (VREAU SI EU PARINTII MEI) despre copii adoptati.m-a impresionat cazul unui bebelus care era bolnav,nu-si putea sustine nici capsorul.acesta a fost luat in plasament.asistentul social l-a ingrijit asa de bine,i-a oferit iubire in primul rand,incat copilul e acum perfect sanatos.chiar eu cunosc cazul unei femei care a adoptat un copil si la inceput acesta parea "inapoiat",insa tot in urma ingrijirii si dragostei care i s-a oferit(si care i-a lipsit la orfelinat) acum e un copil(pardon,adolescent,are deja 14 ani) perfect normal si sanatos.singura problema serioasa pe care parintii adoptivi au avut-o cu el a fost la unul dintre ochi,chiar a fost operat de cateva ori,acum poarta ochelari.copiii din orfelinat sunt lipsiti de iubirea parinteasca si poate tocmai de aceea uneori Dumnezeu ingaduie aceasta neputinta a unor cupluri de a nu avea copii,pt. a-i ajuta astfel pe cei orfani.si din cate stiam eu,atunci cand adoptezi un copil ai dreptul sa privesti mai multi cum se joaca,astfel iti poti da oarecum seama de personalitatea lor(dar acest lucru nu e valabil daca doriti sa adoptati un bebelus) si te decizi pe care vrei sa-l adoptezi.
e foarte bine ca nu v-ati pierdut nici nadejdea ca Dumnezeu poate va binevoi sa ramaneti insarcinata.
sa va ajute Dumnezeu sa deveniti mamica,dar ganditi-va ca toate se intampla cu voia Lui.
|