[cristiboss56]

Tinerii și-au exprimat trăirile acumulate la ITO 2019 Craiova pe rețelele de socializare și nu numai, iar o parte dintre mărturii au fost publicate pe site-ul Mitropoliei Banatului, organizatorul următoarei ediții ITO.
Ei semnalează pe de o parte bucuria și beneficiile unui eveniment ortodox de mare anvergură, iar pe de altă parte ironiile unor oameni și ignoranța presei față de prezența a 4.000 de tineri la Craiova.
„«Săracii de voi!» ne-a strigat un om care a trecut pe un trotuar din centrul Craiovei pe lângă rândul nostru semiordonat de liceeni și studenți care pălăvrăgeau veseli, cu ecusoane pe care scria «ITO 2019», prinse la gât cu șnur albastru”, mărturisește Maria Lăcrămioara Rotărescu.
Redăm în continuare mărturia ei și a altor cinci tineri participanți:
Maria Lăcrămioara Rotărescu:
„«Săracii de voi!» ne-a strigat un om care a trecut pe un trotuar din centrul Craiovei pe lângă rândul nostru semiordonat de liceeni și studenți care pălăvrăgeau veseli, cu ecusoane pe care scria «ITO 2019», prinse la gât cu șnur albastru. «Săracii de noi!». Cuvintele lui mi-au răsunat repetitiv în minte. Le citisem până atunci în privirile sceptice sau de-a dreptul acuzatoare ale multor trecători, fie de vârsta noastră, fie mai trecuți prin viață. Le intuisem în șușotelile femeilor din stația de autobuz sau în ferestrele care au fost închise cu zgomot pe măsură ce șirul nostru trecea prin dreptul blocurilor aflate la stradă.
«Săracii de noi!». N-a spus-o doar un om care s-a întâmplat să treacă pe un trotuar la un moment dat. Au spus-o, indirect, toți cei care au râs de noi. Dacă ne-ar fi abordat, în loc să aibă prejudecăți, era foarte probabil să râdă cu noi. Fiindcă noi am făcut-o. Am râs până ne-au dat lacrimile, am cântat și am strigat cât ne-au ținut plămânii, am dansat cu oameni pe care nu-i văzuserăm vreodată într-o piață cu fântâni arteziene și muzică bună. Am bătut din palme, am sărit cât de sus am putut cu mâinile ridicate, am făcut hore moldoveneșți sau oltenești sau de oricare ar fi fost ele – fiecare în felul său – în cercuri concentrice, am chiuit și-am lovit cu foc pământul cu piciorul.
«Săracii de noi!». Am auzit o chitară pe o pajiște dintr-un parc și-am fugit într-acolo că să cântăm și noi cu necunoscuții aceia piese cunoscute, apoi ne-am prins în Ciuleandra în mijlocul parcului și i-am învățat și pe străinii entuziaști cum să o danseze. Am fluturat steaguri, ne-am strigat cu bucurie, din tot sufletul, numele județelor din care venim, de parcă România însăși, această fată frumoasă, dar nefericită, s-ar fi făcut atunci auzită. Le-am făcut cu mâna și le-am zâmbit celor ieșiți la balcoane că să ne vadă. Pentru că, desigur, au fost și ferestre care au rămas deschise.
Au fost și oameni care ne-au făcut cu mâna și ne-au zâmbit înapoi. Sau care ne-au ieșit în cale cu un lighean mare plin de gogoși calde, pe motiv că așa se cuvine să-ți întâmpini oaspeții. Au fost oameni care ne-au îmbrățișat, care ne-au felicitat, care ne-au încurajat și ne-au spus că ei cred în noi. Și au fost mulți, mulți oameni care ne-au întrebat ce-i cu noi. Ce facem? Cine suntem? Ce ne-a unit? Ce căutăm în orașul lor?
Ne-au întrebat pe noi, fiindcă de la TV sau de pe Facebook n-au aflat nimic despre asta. Așa cum nu află de șase ani, de când ITO este organizată.
E periculos să arăți adevărata față a ortodoxiei. E periculos să riști să schimbi percepția asupra atât de blamaților creștini ortodocși. E periculos să arăți că mulți dintre tinerii României sunt tot «niște spălați pe creier», tot niște «învechiți» ori niște «manipulați». Unii care, culmea, se distrează normal.
Tinerii ortodocși sunt tot tineri. Oamenii ne-au întrebat ce ne-a unit. Credința, nădejdea, dragostea în și de Dumnezeu, neam, țară. Acestea ne-au unit. Și vor continuă să o facă întreaga viață, fiindcă ni le-am asumat în urmă unei analize critice și a unui filtru suprem, pe care îl recomand cu drag: simțirea. Și da, ne definim prin ele. Fiecare e liber să creadă ce vrea.
Eu v-am spus ce-am trăit. Și vă mai spun și că ne-ntoarcem de acolo cu mulți prieteni noi, oameni faini, răspândiți prin toată țara, care ne așteaptă la ei cu drag, oricând. Fiindcă ortodoxia, printre altele, are darul ăsta de a te face să simți că aparții Cuiva, că nu ești niciodată singur.
Săracii de noi, cât de bogați suntem”!
Anastasia Coste:
„Am preluat torța și ne-am luminat drumul înapoi spre casă. A mai trecut o ediție de ITO A șasea ediție care beneficiază de indiferența presei naționale, în ciuda celor 4000 de tineri veniți din toate colțurile lumii într-un singur gând: acela de a fi în comuniune cu oameni ca ei, colegi, modele de viață, tineri de toate vârstele. Încă o ediție care evidențiază tânărul nu ca pe un individ depresiv și pierdut în valurile consumerismului, ci ca pe o flacără vie, verticală spiritual și în echilibru cu sine și cu lumea care-l înconjoară. Noi ne-am încărcat sufletele și-am plecat mai departe. Timișoara își deschide brațele pentru următoarea ediție. ITO 2019, mulțumiri! Povestea continuăˮ.
Ana Căbulea:
„ITO este un eveniment mult așteptat de tinerii ortodocși din toată lumea, însă nu este doar un eveniment, ITO este o trăire în care credința, nădejdea și dragostea se unesc pentru a ne oferi o bucurie pe care cu greu o putem descrie în cuvinte. Mulțimea de tineri care se veselește, care se roagă și care mărturisește credința creștin-ortodoxă, la fiecare colț, pe fiecare stradă, în fiecare oraș, ne dăruiește speranța unui viitor mai bun, un viitor clădit pe temelia Hristos. Într-o zi de mare sărbătoare, de Nașterea Maicii Domnului, am preluat torța cu flacăra ITO la Craiova. Cu multă emoție, șoptind imnul, cu lacrimi în ochi și mâinile tremurânde, țineam torța strâns, că pe cel mai sfânt obiect. Priveam spre mulțime. Am zărit zâmbete largi, ochi înecați în lacrimi, priviri blânde și în acel moment am simțit că am fost părtași ai aceluiași potir”.
Răzvan Homeag:
„Întâlnirea Tinerilor Ortodocși ne-a făcut mereu să trăim rugăciunea în comun, iar în acest an ne-am simțit părtași ai aceluiași potir de credință și bucurie. Acest eveniment reprezintă un pas în plus pentru dezvoltarea mea morală și spirituală, deoarece, cu toate că nu cunoșteam mulți participanți, ne-a făcut să ne simțim că niște frați, mărturisindu-L împreună pe Domnul Hristos. ITO 2019 a fost o ediție specială pentru mine, prin prisma faptului că am fost printre reprezentanțîi orașului care va găzdui următoarea ediție. Frații noștri din Cetatea Băniei ne-au primit cu dragoste și ne-au înconjurat cu căldura, iar aceste sentimente mă fac să aștept cu nerăbdare momentul în care voi fi voluntar ITO 2020!”.
Sorin Marian Budai:
„Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Craiova a fost pentru mine un punct culminant al anului acesta. Am participat și anul trecut la ITO Sibiu, și mi-am dorit extrem de mult să resimt acea bucurie a unității și comuniunii cu alți tineri din toată lumea, care deși ar părea că îmi sunt străini, mi-au fost ca niște frați. M-am bucurat la Craiova că l-am putut mărturisi, din nou, pe Mântuitorul prin toate acțiunile noastre, de la simple plimbări pe străzile orașului, până la sfintele slujbe. În ciuda faptului că, mass-media a ascuns cu totul acest eveniment, oamenii au fost foarte încântați de întâlnirea noastră, văzând în noi bucuria și frumusețea tinereții trăită alături de Hristos. Aștept cu nerăbdare întâlnirea de anul viitor, ce va avea loc în Timișoara! Îmi doresc foarte mult să particip că voluntar și să îi ajut pe toți participanții să se simtă ca acasă în minunatul nostru oraș”.
Tudor Muntean:
„Această esditie a fost una fumoasa din multe puncte de vedere. Câteva dintre lucrurile care m-au determinat să rămân plăcut surprins au fost: spectacolul de lumini, dar și spectacolele muzicale din fiecare seară. Consider că programul întâlnirii a fost făcut astfel încât tinerii participanți să reușească să se cunoască între ei. Un alt lucru minunat a fost participarea din ultima zi la sfințirea mănăstirii de la Maglavit. În concluzie pot spune că această ediție ITO a fost una minunată și deosebită”!