Citat:
În prealabil postat de Urbanophon
Placerea e un drum alunecos. E o binecuvantare si un blestem in acelasi timp. Te poti bucura de placere dar nu poti fi prieten cu ea.
Revenind la topic. Daca se poate, mi-ar placea niste pareri despre "vinul" biblic. O exegeza. De ce apar episoade in Sfanta Scriptura in care este mentionat alcoolul dar nu e condamnat irevocabil.
|
Nici eu nu știu să fac o exegeză. Dar mă gândesc să-ți spun ce știu din practica Bisericii. Ea oferă credinciosului o rânduială menită să-l țină pe o cale duhovnicească, ferindu-l de căderile în păcate.
Cu privire la alcool, îndeosebi vin, știm că îl binecuvintează cu diferite ocazii. Vinul este bun, nu rău („veselește inima omului”, zice Psalmistul). Excesul este rău; și nu doar în cazul vinului.
Și ca să ne obișnuim să nu facem excese, Biserica ne învață cum să ne înfrânăm: Spre exemplu, acum suntem în Postul Mare, în care e dezlegare la vin sâmbăta, duminica și în sărbători (puține în acest post). Tot așa e regula și în Postul Adormirii Maicii Domnului. În celelalte două posturi dezlegările sunt mai multe. Dincolo de posturile astea, nu se bea vin miercurea și vinerea (exceptând vreo două săptămâni de harți).
Deci, pe de o parte, toată viața e presărată cu zile de înfrânare totală de la băutură. Pe de altă parte, rostul posturilor este de a deprinde înfrânarea: adică bei atât cât să nu te amețești - un pahar, două pe zi.
Și cred că în asta constă virtutea: a folosi fiecare lucru conform rostului său, iar nu de a-l refuza total. Învățând înfrânarea în toate vei bea atât cât îți face bine, vei mânca atât cât de zidește, vei dormi nu mai mult decât îți trebuie ca să te odihnești, vei vorbi cu măsură – nu mai mult decât trebuie și nu ce nu trebuie – chiar și gândurile ți le vei cumpăni și nu le vei mai da drumul oricum, ci doar dacă le vei afla pe placul lui Dumnezeu.
De fapt, dacă ajungem să le punem pe toate înaintea Lui (gânduri și fapte), nu vom mai putea face rău nici nouă, nici altora.