Mi se pare mai frumoasa formularea cu "al smeritei cugetari" si a "intreitei intelepciuni" decat "al gandului smerit" si "al curatiei".
Nu inteleg la ce vrea sa se refere intreita intelepciune.
Iar formularea al iscodirii cred ca e un pic diferita decat cea a grijii de multe.
Formularea grairii de desartaciuni iar e mai clara pentru mine decat formularea grairii in desert.
Nu e rau sa vorbesti ci e nefolositor sa vorbesti rau.
Daca te intalnesti cu careva si ii zici "ce zi frumosa,ia uite ce frumos canta pasarelele" sau daca ii zici o polemica pe teme duhovnicesti mi se pare prima folositoare ca ai vorbit de lucrurile ce le-a creat Dumnezeu si ai adus lauda cu adevarat Sfintei Treimi si aceasta e de folos si pentru sufletul tau si pentru sufletul celui ce i-ai zis iar in al doilea caz graire de desertaciuni.
In aparenta pare invers.
Cat despre iscodire e sa nu ai minte iscoditoare si sa vrei sa afli multe dar numai la suprafata si sa ti se para ca stii si sa nu mai vezi din aceasta cauza tainele din creatia lui Dumnezeu si nici frumusetea creatiei cum zicea Olivier Clement da el zicea asta referindu-se la trandavire.
Adica incetezi a te minuna de frumusetea creatiei lui Dumnezeu.
Atunci cand ai minte iscoditoare si nu minte intelegatoare unita cu simtirea.
Si Lucian Blaga zicea asa ceva :"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc" - ma rog corect ar fi fost sa spuna cunoasterea rationalista care e moartea mintii ;iar mintea cunoaste dar participa si simtirea (adica starea naturala a omului in care mintea e unita cu inima) si acestea luminate de lumina de taina a Sfintei Treimi adica de har.
Spunea si Sfantul Siluan Athonitul de aceasta bucurie de natura inconjuratoare in discutia cu niste copii.
Copii se bucurau de natura fiind acoperiti de harul lui Dumnezeu si il intrebau pe Sfant de ce este intristat nu participa si el la bucuria lor.
Sfantul era intristat si nu participa nu pentru ca ar fi fost rea natura ci pentru ca el dorea bucuria si mai mare decat aceea si anume bucuria vederii lui Dumnezeu.
Ca acum Sfantul avea nostalgia vederii lui Dumnezeu.
|