Exista haine negre foarte elegante. Unele persoane prefera astfel de haine ca sa para mai suple. Cand eram mai tanara, preferam astfel de haine si eu. Iar cand a fost vorba de doliu, am simtit ca nu prin aspectul exterior imi arat dragostea pentru cel disparut, ci prin rugaciune, parastase, pomelnice pentru morti date la manastiri si biserici.

In primele 40 de zile, am dat pomelnice si cele necesare pentru coliva la sapte manastiri. Asa mi-a disparut tristetea aceea insuportabila. M-am mai rugat pentru ei cum am putut: prin cuvinte simple asemanatoare cu rugaciunea inimii, am spus pentru ei ,,Tatal nostru", am citit Acatistul celor adormiti etc. Unele persoane citesc chiar Psaltirea (cu acordul duhovnicului).

Si Iisus a plans pentru Lazar. Dar deznadejdea nu-i este de folos nimanui: nici celor vii, nici celor morti, iar doliul in exces cred ca poate aduce cu sine o stare de deznadejde. Chiar daca ma acuza lumea, si la inmormantare prefer acum sa ma rog decat sa plang in exces. Mai mult de 40 de zile nu suport sa fiu imbracata numai in negru.