Citat:
În prealabil postat de Tangun
Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?
|
Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.
Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.