Dar nu despre asta e vorba acolo! Nu sa te dai neaparat exemplu, sa te mandresti cu infranarea ta, sa te dai sfatos si priceput (in definitiv, daca faci asta, in primul rand esti mincinos) ci sa pledezi pentru, sa culegi exemple, cazuri, texte, poate chiar momente personale de infranare (asa mici si palide cum or fi) si sa le prezinti altora ca argumente, ca invatatura buna, cu convingere.
Intrucat ce spui altora te formeaza pe tine insuti! Daca le spui binele, devii tu insuti bun, cu vremea si cu harul lui Dumnezeu. Spune-le raul si nu vad cum vei deveni decat rau...

Cred ca Andrei a priceput ce si cum...

Fiti linistita, metoda expertului e periculoasa doar pentru cei foarte mandri si stupizi. Ca doar iti dai seama ca ai limite, insa prin metoda asta nu faci decat sa te dezlipesti de limitele prea joase si sa incepi sa cresti, cu curaj, deblocand mecanismele autosabotoare. Imaginea ca sunt infranat nu e neaparat mandrie, nu e obligatoriu lipsa de smerenie. Ci increderea ca si eu sunt un om capabil de infranare, am si eu aceasta capacitate omeneasca, chit ca deocamdata e partial activa in mine, dar sunt hotarat sa fac tot ce tine de puterea mea. Ori aceasta este deja un bun inceput! Restul e harul Domnului, harul impreuna-lucrator al Duhului Sfant.
Sincer, Andrei nu mi-a lasat deloc impresia ca ar fi un om in pericol de a cadea din pricina unei mari mandrii, ci mai degraba s-a smerit cerind practic ajutorul. Un om mandru nu face asta! Ci le roade in mintea lui, crezindu-se capabil sa poarte in ascuns, in turnuletul lui de clestar, toata rezolvarea oricaror probleme... Dealtfel, cand am scris am pariat pe inteligenta lui Andrei...:) (Cred ca prostia e un partener ideal al mandriei si mai cred ca IN GENERAL oamenii inteligenti, nu neaparat foarte instruiti, au sanse reale sa dobandeasca smerenia. Smerita cugetare cere ca mai intai sa ai cugetare... Altminteri nu ai ce smeri.) Altfel nici nu scriam.