Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Despre identificarea corecta a sensurilor
Isus nu a sfatuit, nu a indrumat, ci a poruncit si strigat cu durerea si disperarea unei mame care-si vede copiii intr-un mare pericol: “Iesiti din lume!”.
In budism se numeste “renuntare”, iar aceasta virtute speciala are multe nivele de realizare, functie de puterea de patrundere a naturii adevarate a “lumii”.
|
In ortodoxie numim acest lucru lupta cu tine insuti, lupta cea mai grea pe care o are omul de dus, lupta cu patimile si neputintele lui.
Avantajele castigarii acestei lupte sunt mari mari decat a castigarii lumii intregi.
Imi aducaminte o istorioara referitoare la acesta aspect: moartea fata de lume
"La un călugăr bătrân și înduhovnicit, s-au adunat mai mulți creștini pentru cuvânt de folos. Un om care-și dorea mântuirea zise pustnicului:
-Preacuvioase părinte, spune-mi te rog cum să înțeleg îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: ,,Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda fără numai in Crucea Domnului Iisus Hristos prin care lumea s-a răstignit față de mine și eu față de lume”(Galateni 6, 14). Zis-a lui pustnicul: mergi frate creștine la cimitirul din vale și ocărăște morții de acolo cum vei știi tu mai bine și apoi să te întorci la mine. Făcând ascultare creștinul merse la cimitir și începu a ocărâ mormintele bătându-le cu pietre strigând: ,,ocară vouă putreziților, morților putreziți, mișeilor și păcătoșilor, roșilor de viermi, nenorociților….” și așa mai departe. Și așa făcu creștinul o zi întreagă și apoi se întoarse la bătrânul călugăr. Acesta vâzându-l l-a întrebat:
-Ce ți-au răspuns morții când îi ocărai? S-au supărat pe tine? Te-au ocărât și ei? Te-au blestemat?
-Nimic n-au spus, nu m-au ocărât, nu m-au blestemat, nu s-au supărat! răspunse creștinul.
Zis-a lui pustnicul:
-Du-te fratele meu din nou la cimitir și îi slăvește pe morții de acolo, laudă-i, și-i fericește-i cum vei ști tu mai bine și mai frumos!
Se duse din nou creștinul la cimitir și făcu precum îi porunci bătrânul, zicând: ,,laudă vouă morților, slavă și cinste drepților și credincioșilor, sfinților și virtuoșilor!”
Săvârșind porunca după o zi întreagă de laudă se întoarse la bătrânul pustnic.
Zis-a lui pustnicul:
-Ce ți-au grăit morții când îi slăveai, lăudai și cinsteai?
-Nimic! răspunse creștinul
-Acum dragul meu ai înțeles cuvintele Apostolului Pavel, gândind la morții care au tăcut și când îi lingușeai și când îi ocărai. Dacă voiești să te mântuiești fă și tu asemenea lor!
Aceasta este însemnătatea cuvântului ,,prin care lumea s-a răstignit față de mine și eu față de lume”.
Adevăratul creștin în felul acesta trebuie să fie ,,mort față de lume,” față de ispitele ei, față de amăgirile ei, prigoanele ei."
Ideile tale sunt departe de a fi crestine, in ele citindu-se o ura fata de lume:lumea e o incolaceala de serpi, o adunatura de lame taioase etc.
Hristos insusi ne-a invatat sa iubim pacatosul, dar sa uram pacatul.Dar tu se pare ca le urasti pe amandoua.