Doamne ajuta!
Si familia mea, ca multa lume ce i s-a inchinat lui, a primit ajutor neintarziat de la Sfantul Ioan Rusul, cel ce iubeste copiii si ii ocroteste.
Citisem viata Sfantului Ioan Rusul cu vreo 6-7 ani in urma, pe cand eram studenta si mi-a placut mult, nestiind ce rol frumos va avea in viata mea. Dar carticica cu viata lui a ramas undeva printre cursuri, la parintii mei, dupa terminarea facultatii. Si imi aduceam aminte rar de Sfantul.Dar cred ca Sfantul a fost mereu in viata noastra; asa imi explic purtarea lui de grija in anii ce au urmat.
Eram insarcinata si sarcina nu mergea foarte bine. Prin luna a 6a lucrurile s-au inrautatit, contractiile fiind foarte dese, copilul se auzea foarte slab, etc. Mergeam la medic in fiecare zi, de trei saptamani deja, pentru supravegherea bebelusului. Intr-o zi medicul mi-a spus ca nu aude copilul, nu reuseste sa ii asculte bataile inimii. A vrut sa ma internez in spital cat mai repede, adica a doua zi. Va face investigatii dar sa fiu pregatita, avand in vedere parcursul sarcinii, sa primesc si vestea ca voi pierde sarcina.
Pentru mine si sotul meu a fost cumplit sa gandim ca e posibil sa pierdem copilul. Imi era frica de ziua care urma. Oboseala si incercarile de inainte isi spuneau cuvantul.
Dar Dumnezeu lucreaza in chip minunat. Un coleg de servici al sotului, care tocmai a fost intr-un pelerinaj ce a cuprins si insula Evvia, a trecut pe la noi si ne-a lasat o cutiuta cu ulei sfintit, aghiazma si un fir de ata care mi-a spus ca era acolo, langa sfintele moaste.
Seara durerile s-au intetit si mi-am amintit de cutiuta Sfantului, m-am dat cu ulei sfintit, cu aghiazma si mi-am legat ata in jurul burticii. Imi era frica si plangeam; tare mult imi doream sa citesc viata Sfantului ca sa-mi mai iau gandul. Eram sigura insa ca am lasat carticica despre sfant la parinti. Am intrat in camera copiilor sa ii vad si in biblioteca, la lumina veiozei am vazut Cartea pe raftul de jos, cu icoana Sfantului spre mine. M-am bucurat mult. Am recitit-o si am adormit. A doua zi am plecat la spital, iar ata nu am scos-o. Medicul a constatat ca inima bebelusului batea cu putere iar eu aveam un alt tonus. Am repetat analizele si totul a iesit neasteptat de bine. Restul sarcinii a decurs fara pericole majore. In acest rastimp nu am mai dat jos ata de la burtica si ne-am rugat Sfantului. Am nascut la 42 de saptamani, o fetita de 3,300kg. I-am pus numele Ioana si pe 1 noiembrie va implini 2 ani. Fratiorii ei stiu ca Sfantul Ioan Rusul a ocrotit-o pe Ioana iar micuta are permanent aproape o iconita cu Sfantul.
V-am povestit acestea spre Slava Lui Dumnezeu si spre intarirea celor care sufera si asteapta ajutor din partea Sfintilor Sai.
|