În prealabil postat de Adriana Cluj

Dumnezeu ne asculta intotdeauna.
De ce nu se indeplineste ce-i cerem noi? M-am intrebat si eu de multe ori. Gandeste despre Dumnezeu ca si despre Tatal nostru, Tatal tau care te iubeste si sigur nu-ti vrea raul. Cand un copil cere o ciocolata, tatal lui i-o da, cand mai cere una, poate i-o da si pe aceea, dar cand cere a treia, oare e intelept sa i-o mai dea tatal lui care nu-i vrea raul? Trei "ciocolate" nu sunt prea mult pentru sanatatea lui?
Poate tot raul e spre bine, nu am eu atata intelepciune incat sa masor si sa judec.
Ce rugaciune sa faci? Una singura: aceea sincera, din inima. Dar sa o faci mereu, chiar si atunci cand nu s-a implinit ce-ai cerut. Tatal tau are grija ta, si sigur iti pregateste ceva potrivit pentru tine, dupa marea Lui bunatate si iubire.

Nu pot sa raspund problemelor tale, iar postarea mea nu stiu daca te va ajuta cumva, sper sa gasesti ceva bun in ea.
Am sa citez insa din IPS Bartolomeu, vrednicul de pomenire mitropolit al nostru:


Din jurnalul IPS Bartolomeu:

"Cu gandul la multi tineri din vremea noastra care asteapta totul de-a gata, consemnez, in traducere si adaptare, o splendida istorioara primita prin internet de la niste prieteni din Michigan:

Un om a avut curiozitatea sa vada cum un fluture, de abia metamorfozat din crisalida, se caznea sa-si iasa din gogoasa printr-o deschizatura mica. Timp de cateva ore nu s-a intamplat nimic. Atunci omul, din bunatate, a luat o foarfeca si a largit deschizatura, prin care fluturele a iesit cu usurinta. Omul a vrut sa-l vada si zburand, dar a trebuit sa constate ca noua fiinta nu va putea niciodata sa zboare si ca-si va petrece tot restul vietii tarandu-se prin preajma.

Si a inteles un fapt esential: Dumnezeu anume ii randuise fluturelui o deschizatura mica, pentru ca, prin eforturile lui prelungite de a o largi, sevele trupului sa fie impinse in aripi spre va le maturiza si a le face apte de zbor.

Si iata cum, oferind totul pe de-a gata, bunatatea neinteleapta creeaza un handicapat.

Si a zis omul:

Am cerut de la Dumnezeu putere, si El mi-a dat obstacole peste care sa trec.

I-am cerut pricepere, si El mi-a dat probleme pe care sa le rezolv.

I-am cerut iubire, iar El mi-a dat semeni nevoiasi pe care sa-i ajut.

Nu mi-a dat Dumnezeu nimic din ce-am vrut, dar mi-a dat tot ce mi-a trebuit."


Fiecare sa inteleaga dupa cum crede de cuviinta.

Va recomand sa cititi macar Jurnalul lui Valeriu Anania.