Citat:
|
Al doilea caz: Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a protestat recent față de o decizie a Consiliului Local Târgu Ocna, din 10 februarie 2009, prin care legionarul Valeriu Gafencu a fost declarat post-mortem cetățean de onoare al orașului. Institutul Wiesel a amintit că legea interzice cultul fasciștilor
|
Cum sa se impace doua culturi atat de diferite: una bazata pe legea talionului, cealalta bazata pe iertare?!?
Iata ce inseamna lipsa iertarii din credinta cuiva! In vreme ce crestinul este preocupat de a invata iertarea, necrestinilor le este strain gandul iertarii. Prin urmare acestia vor tine minte pana in panzele albe raul care li s-a facut, fara a fi capabili de iertare si consolare.
Valeriu Gafencu a ispasit o pedeapsa de 12 ani, de la 20-32 ani, care s-au soldat cu moartea celui care nici nu pasise bine in viata de adult; priviti din perspectiva celui care nu iarta, o pierdere absolut inutila: Gafencu ramane acelasi legionar "feroce", acelasi fascist. Si atunci ma intreb, la ce bun sa mai stea in inchisoare, daca suferinta lui nu i-a schimbat cu nimic imaginea?!? Privita asa, suferinta devine astfel absolut inutila, daca nu i se iarta in felul acesta o greseala personala sau colectiva, si anume in acest caz aceea de a fi fost legionar sau simpatizant cu acestia.
Cei, care nu au invatat sa ierte, sau nu au in cultura lor obiceiul de a ierta pe altii, nu vor ierta in veci pe nimeni. Si oricat ar regreta cineva o greseala facuta, in ochii acestora greseala este perpetua. Suferintei i se rapeste orice sens, ea devenind nu numai inutila, dar si absurda, caci omului nu i se acorda sansa de indreptare; stigmatul persista vesnic. Si atunci ce sens au mai avut, in ochii celor care acuza, anii de inchisoare la care au fost condamnati sute de mii de oameni? In ochii acestora nici un sens, de vreme ce suferinta nu are sens.
Interesant cum chiar cei, care nu iarta, asteapta compasiune pentru suferinta propriilor concetateni. Sa le acordam aceasta compasiune, caci noi stim ce e suferinta si pierderea! Si sa nu asteptam nimic in schimb de la cei, care nu au nimic de dat, ci doar de luat.
Ii datoram acest lucru lui Dumnezeu Fiul, Care, pentru mantuirea noastra, S-a facut trup si S-a salasluit intre noi.
Pentru ortodocsi Valeriu Gafencu este un om, dintre cei multi, care au acceptat suferinta si au transformat-o in sfintenie. Dovada ca moastele lor dau mir si vindeca bolnavi.
Daca Dumnezeu i-a preamarit prin moarte martirica si i-a facut sfinti, cine sunt cei, care se incapataneaza sa afirme contrariul?!?