Desi exista fotografii ale multor sfinti ai zilelor noastre, in biserici nu le intalnim pe acestea, ci icoanele lor. Se intampla astfel nu pentru ca Biserica Ortodoxa nu ar pretui imaginile ramase cu cei care au vietuit in sfintenie, ci pentru ca fotografia si icoana surprind aspecte complementare ale lumii.
Fotografia este un instantaneu asupra existentei noastre vremelnice. Toti avem acasa fotografii din tinerete ale bunicilor sau strabunicilor nostri. Cu timpul, observam ca ele "imbatranesc" odata cu noi. Sunt sub timp. Ele ne deschid intotdeauna catre trecut, ne deschid orizontului amintirilor.
In schimb, continutul icoanei este unul eshatologic. Aceasta ne vorbeste mai mult despre viata de veci, cea care va sa vina, decat despre cea de aici. De aceea, icoanele pot fi vechi, dar niciodata invechite. Mai mult, in icoana nu privim niciodata inspre trecut. Ea ne cheama la un dialog pururea viu cu Dumnezeu, "Cel ce Este".
|