Florin, din pacate a valabil si pentru barbati acelasi lucru.
Pana la urma vina o purtam oarecum tot noi, prin faptul ca ne alegem persoane neserioase sau ne*introduceti un adjectiv pozitiv*. Totul porneste de la noi, si cum ziceau cativa conforumisti mai sus, schimbarea trebuie sa inceapa de la noi.
Poate eu vreau sineritate, si gasesc sinceritte, dar sunt neincrezatoare din cauza nesincerittii mele => la mine e problema.
Sigur, se poate intampla sa fi sincer si sa dai de oameni nesinceri, nu contest.
Eu sunt patita cu prietenele... de 2 dintre ele mi-a fost stirbita increderea, si, chiar daca le-am iertat, nu pot sa am aceeasi relatie cu ele; sunt mult mai retinuta in tot in ceea ce le priveste.
Oameni sinceri sunt peste tot, trebuie doar sa ii intalnesti si sa fi deschis.
Mai e problema cu tineretul din ziua de azi (si ma refer, mai ales la persoanele "nu-prea-duse-la-Biserica" sau care si-au dezvoltat caracterul prin anturaje prost alese sau la TV): baietii buni se uita dupa "dive" (frumoase, cu forme, ambalaj bun), iar fetele bune se uita dupa vestitii "bad boys". De obicei perioada asta trece, atunci cand tanarul reuseste sa isi dea seama de fapt ce doreste sa vada la cealalta persoana, ce doreste sa invete, pe cine doreste alaturi, dar pana ajung sa isi construiasca in sfarsit personalitatea, tinerii pot trece chiar prin drame.
Vad copii de clasa a 3-a, a 4-a ca se saruta, ca au o relatie, copii care inca nici nu au buletin care si-au inceput viata sexuala, copile de 14 ani care au facut deja avort... e trist; si acele copile nu stiu ce sanse au sa se mai dezvolte normal din punct de vedere emotional...
N-am fost nici eu sfanta. Am avut si eu "iubiti", dar efectiv ne era rusine sa ne pupam pe strada sau in vazul lumii la varsta aia (a se citi 13, 14 ani, nu 9, 10).
|