Parinte Gheorghe, multumesc mult pt aceste linkuri si mai ales pt cuvantul dvs de invatatura! Trebuie sa le aprofundez cu multa luare aminte, nu sint doar ceva ce citesti si intelegi (sau pui in practica) asa usor, ci sint extrem de dificile. Din nou pare ca drumul de la urechi la inima e unul dificil pt mine.
Mi-a placut mult sfatul dvs cu tacerea si rugaciunea, este ceva extraordinar de bun pt un mirean ca mine care sufera de mandrie.
Acest indemn al dvs la rugaciune si tacere este de asemenea cel mai bun raspuns practic la intrebarea "cum dobandesti pacea?"
Nu stiu de ce dar am senzatia ca la baza tuturor patimilor si pacatelor sta de fapt mandria. Un fel de razvratire, de pastrare a eului egoist, un fel de tendinta de a pune mai presus voia si placerea proprie decat cea a Lui Dumnezeu. Si cred ca asta ne tine departe de Dumnezeu, aceasta mandrie. Tot mandria duce la faptul ca momentele de pocainta adevarata nu sint atat de continue pe cat mi-as dori. Fara pocainta si smerenie omul nu se apropie de Dumnezeu. Intrebarea este cum te mentii in pocainta si smerenie, cum sa nu te mandresti in sufletul tau? Cum diminuezi oscilatiile in timp?
Mai sfatuiti-ne parinte!
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
|