[Decebal]

Am observat şi se observă că există un laxism, o uşurătate grosolană în tratarea predicării şi practicii morale, mai exact a moralei creştine, şi care se manifestă atât în pastoraţia foarte laxistă, lipsită de pretenţii a Bisericii (BOR) şi de standarde şi de criterii foarte înalte, precum şi în viaţa de zi cu zi a ortodocşilor. Există nu doar foarte multă lipsă de creştinism, dar există şi mult lipsă de morală, mai mult sau mai puţin autentică, mai mult sau mai puţin liberă. Cândva părintele Arsenie Papacioc spunea că cel mai mare păcat al românilor este lipsa de Dumnezeu, iar acest lucru se poate vedea şi în lipsa de Dumnezeu în viaţa mai mult sau mai puţin morală a ortodocşilor.

Care să fie cauzele acestei lipse de conştiinţă, de Dumnezeu, de fervoare pentru moralitate, pentru dreptate, pentru adevăr, ca şi pentru lupta pentru restaurarea şi instaurarea vieţii atât personală cât şi colectivă în Christos? Care să fie cauzele pentru care personalitatea şi conştiinţa morală este atât de puţin dezvoltată şi manifestată în comunitatea ortodocşilor români? Care să fie cauzele pentru care se lucrează atât de puţin la trezirea personalităţii şi conştiinţei morale creştine, precum şi la dezvoltarea ei şi implementarea cât mai puternică în practică? De ce ortodocşii de la toate nivelurile, dar în special cei responsabili, acceptă, tolerează şi promovează o stare atât de uşuratică a lucrurilor? Şi care ar fi soluţiile, în special cele cu consecinţe mai general răspândite, nu limitate doar la o persoană? De ce ortodocşii sunt atât de reticenţi la cerinţele, solicitările Împărăţiei Spiritului?