Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei (29 sept. 440 – 10 nov. 461)
Sfântul Leon a fost succesorul Episcopului Sixt al III (432-440). În vremea respectivă hunii, prin atacurile lor, stăpâneau nordul Italiei. Atunci Sfântul Leon a salvat orașul, deoarece îmbrăcându-se în veșmintele sale arhierești și însoțit de consulul Avienus și de Trigețiu, fostul prefect al Romei, s-a îndreptat spre Abuleium (nu departe de Ravena) unde s-a întâlnit cu Atila.
După ce au vorbit Atila s-a retras cu toată armata. Același lucru l-a făcut și la 15 iunie 455 când a ieșit întru întâmpinarea lui Genseric, regele vandalilor, rugându-l să poruncească ostașilor să nu dea foc orașului. Bătrânețea l-a împiedicat pe Sfântul Leon să ia parte la Sinodul al IV-lea Ecumenic din Calcedon (451), dar scrisoarea lui dogmatică din 13 iunie 449 către patriarhul Flavian, citită în plin sinod de trimișii săi, Paschasius, Episcop din Lilibe, Lucențiu, Episcop d’Ascoli și Bonifaciu, preot din Roma a fost folosită de părinții sinodali pentru a combate învățătura ereticilor vremii respective.
Marele păstor a trecut la Domnul la 10 noiembrie 461 și a fost înmormântat în Biserica Sfântul Petru din Roma. De la el au rămas peste 100 de cuvântări la sărbătorile mai importante, precum și 141 de epistole privitoare la credință și disciplină. Mulți necredincioși au fost primiți în Biserică prin învățăturile lui.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|