Sfinții Casian (†435) și Gherman (†405-415) s-au născut din părinți străromâni în părțile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciția Mică. Părinții și strămoșii lor erau creștini de multe generații și de aceea, sfinții au primit de mici o educație creștină. Ei au rămas legați sufletește toată viața. Tot împreună au făcut și studii mai înalte, căci, având deosebită istețime a minții și multă osârdie spre înțelepciune și spre dumnezeieștile cărți, au citit, mai întâi, toată filosofia greacă și au cunoscut desăvârșit, pe cât se poate, și tainele dumnezeieștii credințe. Din dragoste pentru Hristos au îmbrățișat viața monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi, într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în 385 în căutarea de modele de sfințenie. Astfel, au vizitat patria anahoreților, Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian, diacon. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian au dus la Roma, Papei Inochentie, o scrisoare a clerului și credincioșilor din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Hrisostom. Sfântul Gherman a trecut la Domnul între anii 405 și 415, pe când era la Roma, iar Sfântul Casian în anul 435.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|