Citat:
În prealabil postat de Marius22
Dar ce bucurie poate fi aceasta, intemeiata pe infranarea unor pofte si pe imputinarea unor placeri trupesti? Intreb, deoarece, trebuie sa recunostem, ca tocmai in ele, ne gasim, astazi, mai mult ca oricand, prilej de bucurie.
|
Acum ceva ani, plecam de la serviciu si ma duceam la diferite conferinte sustinute de parintele Sofian, Teofil Paraian, Galeriu,etc fara sa fiu mancat. Nu ma mai gandeam la mancare, ci la bucuria intalnirii cu ei. Si atat de minunati erau, ca nu-mi trecea prin minte in timpul conferintei, gandul la mancare. Chiar si dupa ce plecam, era mai accentuata in mine bucuria, decat nevoia de a manca. Daca aceste lucruri imi erau daruite de oameni in care Hristos era viu, oare de cate bucurii nu suntem lipsiti uitand de Hristos - izvorul bucuriilor.
Daca ne-am atasat atat de mult de cele lumesti, incat ne aduce intristare ruperea de ele, atunci sa depunem tot efortul spre aceasta intristare, caci prin ea, vom descoperi adevarata bucurie.